joi, 21 septembrie 2017

Acolo unde îmi bate inima - Sebastian Faulks

Cartea asta miroase a zmeură, nu-i așa? Sau a grapefruit?
- Hm, nici a zmeură, nici a grapefruit. Mie mi se pare că a lămâie...Da, mama zice că a lămâie, dar eu rămân la părerea mea: cartea aceasta, ca probabil toate din colecția „Clasici contemporani” (vezi „Numele meu este Lucy Barton”, de la Editura Litera, are o puternică aromă de zmeură. Luați și voi cartea și spuneți-mi: miroase a zmeură sau halucinez eu?...„Acolo unde îmi bate inima” este o poveste despre război și dragoste, despre suferința umană. Un roman ce ne portretizează secolul XX, cu toate evenimentele sale istorice importante.Poate fi considerată povestea de viață a lui Robert Hendricks, un psihiatru și scriitor ce a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial."http://literaturapetocuri.ro/acolo-unde-imi-bate-inima-de-sebastian-faulks-recenzie.html

vineri, 15 septembrie 2017

Omul care a cucerit timpul - Elan Mastai

Omul care a cucerit timpul de Elan Mastai-recenzieEditura Litera,, Cartea este atipică, subiectul fiind tratat din punct de vedere științific, dar în același timp, avem de a face cu o poveste distopică...Mi-a plăcut evoluția personajului principal. La început, Tom este imatur, rezultat al lipsei de atenție și afecțiune din partea părinților; nu a făcut nimic de seamă în viață, a stat mereu în umbra tatălui său. La sfârșitul romanului cunoaștem un altfel de Tom: matur, responsabil. Așadar, cred că putem vorbi de un bildungsroman.http://literaturapetocuri.ro/omul-care-a-cucerit-timpul-de-elan-mastai-recenzie.html

joi, 14 septembrie 2017

Leapșa: First Date with a Book

Eva Anca știe că îmi plac tag-urile și m-a provocat încă la unul. Ca de obicei, va fi greu să aleg o singură carte din atâtea. Sunt sigură că la fiecare întrebare există alte cărți din categoria respectivă, dar voi răspunde cu ce îmi vine în minte.
  1. Întâlnire ciudată – o carte în care s-a simțit ceva. Nu a fost o carte rea, dar nu a avut acea pasiune pentru tine.
Primul volum din „Urzeala tronurilor”. Primul și ultimul citit, n-am avut curiozitatea să merg mai departe cu celelalte cărți din serie. Poate într-o bună zi, dar sunt atâtea cărți pe lista mea, încât continuarea seriei nu este o prioritate pentru mine. Nu pot spune că nu mi-a plăcut deloc, e o carte OK, dar cam atât. În ciuda popularității, nu m-a prins microbul și nu cred că mă va prinde vreodată. Nu e genul meu. 
  1. Întâlnire ieftină – o carte care s-a transformat în ceva mai puțin decât te-ai fi așteptat.
Of, aici, din păcate, sunt multe. Să spunem „Parcul Gorki”. Mă așteptam să fie altfel, însă nu prea s-a pliat pe gusturile mele. 
  1. O întâlnire bine-pregătită – mai bună decât te-ai fi așteptat.
Seria „Instrumente mortale”, de Cassandra Clare. Chiar nu mă așteptam să mă prindă. Eu nu prea mă înnebunesc după fantasy-uri. Credeam că e ceva superficial cu vampiri, vârcolaci și așa mai departe, însă am fost surprinsă să descopăr o carte (de fapt o serie) cu substanță, cu mesaj. 
  1. Fierbinte, dar proastă – o carte drăguță, dar nu așa de mișto pe interior
Nu prea stiu ce să zic aici... Mie îmi plac cărțile cu substanță, cu mesaj ascuns în spatele acțiunii, așa că nu prea citesc cărți superficiale. Iar dacă citesc, dau delete, nici nu mai îmi amintesc de ele :)). Să zicem „Cabaret Biarritz”. N-a fost o carte rea, subiectul e interesant, însă stilul e destul de derutant. Și nu pot spune că văd vreun mesaj anume.
Alta ar fi „Love & Gelato”. Nu mă înțelegeți greșit, mi-a plăcut foarte mult, am râs în hohote, chiar m-a făcut să mă simt bine. Am devorat-o, însă e o carte ușurică, drăguță și cam atât. Pe de altă parte, dacă ar fi fost mai serioasă, nu ar mai fi avut același farmec.
  1. Blind date – o carte pe care ai citit-o fără să știi nimic despre ea
„Așteptându-l pe Bojangles”. Am pornit la drum fără să am nicio idee despre ea și am fost foarte plăcut surprinsă. 
  1. Întâlnire pe fugă – o carte pe care ai citit-o foarte repede
„Jurnalul secret al Laurei Palmer”, „Numele meu este Lucy Barton”... Cărți pe care le-am citit foarte repede, într-o zi, două. La această categorie sunt mai multe titluri, eu citesc de regulă repede, se lipește cartea de mine și când chiar mi se pune pata... devine ca un drog, iau cartea cu mine peste tot și citesc câte un fragment de câte ori am ocazia. Adicție literară! 
  1. Revenirea – o carte pe care ai citit-o după un book-hangover și aceasta a ruinat cartea pentru tine
Book-hangover? Ce-i aia? Ruinat? Nu sună mai bine „distrus”, „stricat”? Aici n-am nimic cu tine, Eva, știu că nu tu ai formulat întrebările, de fapt n-am nimic cu nimeni, e o întrebare generală, retorică: de ce ne englezim atât de mult? De ce preluăm termenii direct din engleză sau îi traducem fără adaptare, păstrând aceeași formă? 
Bun, ca să revin la întrebare, nu prea am idee ce e „book-hangover”, dar am căutat ceva pe net și din câte am înțeles, e atunci când sub impresia unei cărți anume, ai așteptări mari de la restul cărților scrise de același autor. Am înțeles corect? 
Dacă e așa, „Ucigașul”, de Patricia Melo, e răspunsul în cazul meu. Mi-a plăcut „Elogiul minciunii”, o carte haioasă, cu mesaj și substanță. Mă așteptam chiar la mai mult de la „Ucigașul”, vorba aia, roman polițist, a luat și nu știu ce premiu. O porcărie, nici n-am terminat-o! N-am putut să citesc așa ceva, simțeam că-mi intră toți neuronii în moarte clinică și nu-mi venea să cred că e vorba de aceeași autoare. 
  1. Întâlnirea pentru care ești excesiv de entuziasmată – o carte pe care ai simțit-o că încearcă prea mult
„Eu împotriva mea”, de Daniel Botea. N-ar fi rea cartea, dar mi se pare că nu știe ce vrea. Încearcă să acopere cât mai mult, se duce în toate direcțiile și te zăpăcește. Cel puțin pe mine. Recunosc că am o problemă atunci când cărțile n-au o structură. Fiind în zodia Fecioarei, îmi place să fie totul bine organizat și logic, ca în romanele Agathei Christie. Când vii cu o carte d-asta mă bulverersezi puțin. 
Așa mai pățesc cu o carte pe care o citesc acum, „Acolo unde îmi bate inima” (recenzia în curând). La fel, tratează prea multe subiecte deodată, prea multe planuri și întâmplări la un loc.
  1. Întâlnirea perfectă – cartea care a făcut totul perfect pentru tine
Eeee, aici am atât de mult de spus!... Harry Potter, evident :)). Sau orice roman polițist de Rodica Ojog-Brașoveanu sau Agatha Christie. Astea sunt obsesiile mele literare :))
  1. Întâlnirea umilitoare – o carte de care te rușinezi dacă recunoști că ți-a plăcut / te rușinezi dacă ești văzut în public pentru cine știe ce motiv
Păi din moment ce mă rușinez cu ea, de ce crezi că i-aș dezvălui numele aici? :)))) Glumesc, nu prea am astfel de cărți. Bună, rea, de obicei nu mă rușinez că îmi place o carte. 
A, poate nu m-aș afișa în public cu un manual de ucis :)))))))))))) Glumesc, nu sunt atât de psihopată, doar par când fac glume mai mult sau mai puțin acceptabile :)))))))))))))). 
Cam atât pentru azi. Provoc mai departe pe Mili și Cosmin.
P.S.: Sper că nu v-am șocat :)))

luni, 11 septembrie 2017

Harry Potter și Pocalul de Foc

Deci… nici nu știu cum să încep! Sunt fană Harry Potter, iar recitirea acestei cărți în noua ediție mi-a trezit atâtea emoții… Atâtea emoții, încât mi-a luat 10 zile s-o termin. În mod obișnuit, aș fi citit-o mult mai repede, însă atunci când vine vorba de Harry Potter, sunt un pic masochistă: fac ce fac și trag de carte, o citesc într-un ritm foarte lent, pentru a o savura și a nu mă despărți de ea. Să nu pierd niciun cuvânt, niciun sens, să savurez totul… În cele din urmă, am conștientizat că de fapt, nu doream să termin cartea pentru că făcând asta, m-aș fi despărțit de personaje, de acțiune…http://literaturapetocuri.ro/harry-potter-si-pocalul-de-foc-de-j-k-rowling-recenzie.html 

duminică, 10 septembrie 2017

O lansare celesta

-În seara zilei de 7 septembrie 2017, o parte a echipei Literatură pe Tocuri a avut onoarea de a participa la evenimentul de lansare a noii cărți scrise de Lucian Ciuchiță, „Celeste – Planeta Purgatoriului”. O poveste de dragoste învăluită în genul S.F., o femeie care trece prin multe întâmplări pe care abia așteptăm să le aflăm.......Am fost spectatori celeşti într-o lume inventată devenită reală pentru câteva minute.http://literaturapetocuri.ro/o-lansare-celesta.html

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Locuri intunecate - Gillian Flynn


„Locuri întunecate” este un thriller psihologic, un roman despre manipulare, psihoză colectivă, influență socială și nu în ultimul rând, despre crimă..... Acțiunea din trecut este plasată strategic în anii 1980, o perioadă în care sectele erau la modă în America. Mai mult decât atât, se face referire la un caz adevărat, al unor educatori acuzați că ar fi abuzat copii în numele ritualurilor sataniste. Ulterior s-a descoperit că acuzațiile nu erau adevărate...Nu degeaba avem de a face cu un thriller psihologic, fiind tratate teme precum psihoza colectivă (sectele și isteria produsă de existența acestora, explicația pentru orice nelegiuire fiind relaționată cu sataniștii; reacția în lanț creată de presupusa molestare a fetițelor – aici nu pot spune mai multe, dau spoiler)http://literaturapetocuri.ro/locuri-intunecate-de-gillian-flynn-recenzie.html

Literatura și focul din zodia Leului

Leii ne lovesc în moalele capului, ne fac pulsul s-o ia la goană prin scenele de acțiune și complexitatea sentimentelor, ne fac să plângem și să râdem la aceeași carte. Pentru că da, ghidușii ăștia de Lei au și umor.http://literaturapetocuri.ro/literatura-si-focul-din-zodia-leului.html

marți, 5 septembrie 2017

Orașul din afara timpului - Enrique Moriel

,„Orașul din afara timpului” ne conduce într-o incursiune în Barcelona de-a lungul secolelor. De fapt, aș spune că aceasta este tema centrală, iar adevăratul personaj principal este chiar Barcelona, intriga fiind doar un pretext pentru descrierea orașului catalan de-a lungul timpului. Pentru lămuriri, sunt incluse în carte două hărți ale orașului, una din trecut și cealaltă din prezent." http://literaturapetocuri.ro/orasul-din-afara-timpului-de-enrique-moriel-recenzie.html

luni, 4 septembrie 2017

Leapșa: Book Blogger Tag

Am primit de la Antoaneta o simpatică provocare: Book Blogger Tag. Despre ce e vorba? Citiți și aflați!

3 lucruri pe care nu le suporți la o carte
Ce-mi vin acum în minte: violența împotriva animalelor (împotriva oamenilor nu mă deranjează, așa sunt eu, mai truli :)) ), pasajele excesiv de romantice, cărțile lipsite de substanță. 

Descrierea locului tău preferat de citit
În pat, dar de regulă pot citi oriunde: la masă, în autobuz, în metrou, în mașină, la plajă.
Mi-am adus aminte o fază haioasă: eram în liceu, clasa a 12-a și nu știu de ce ne scoseseră afară, în curte. Eu stăteam pe niște bănci suprapuse, din alea ca pe stadion, cu cartea în față și cu căștile în urechi. Învățam, n-aveam treabă. O colegă se uită la mine și mă întreabă: „Sorina, dar cum poți să citești aici? Nu te deranjează?”. La care prietena mea cea mai bună, crezând că eu n-am auzit, fiind cu căștile în urechi, îi răspunde: „Păi Sorinica poate să citească și în pom.” :)))))))))

3 confesiuni legate de cărți
1. Mi-am făcut un obicei de a citi seriile în dezordine. În loc să încep și eu, ca omul, cu prima carte, se întâmplă să încep cu a nu știu câta din serie și abia apoi să le iau la rând. Așa am descoperit Harry Potter: prima carte nu mi s-a părut cine știe ce și am lăsat-o. Mi-o și împrumutase cineva și nu puteam s-o țin la nesfârșit. Apoi, de Crăciun am primit volumele 2 și 3. Le-am citit și m-am îndrăgostit de serie. Numai că am citit primul volum abia după al patrulea! 
Așa am făcut și cu seriile Cassandrei Clare. În loc să încep ca orice om normal la cap cu „Dispozitive infernale”, am început cu o carte extra: Cronicile lui Magnus Bane. Abia apoi am citit „Instrumente mortale”, urmate de „Dispozitive infernale”. Deci exact de la coadă la cap :))) Mă mir că n-am citit mai întâi „Doamna de la miezul nopții”! :))))))))
2. Ador romanele polițiste (cred că v-ați dat seama, deci nu știu cât se potrivește cuvântul „confesiune”) :)))))))))
3. Am obiceiul de a „mi se pune pata” pe un autor și nu mă las până nu-l termin :))). Citesc tot ce a scris, aflu totul despre el etc. Un comportament cam obsesiv :))

Care carte te-a făcut să plângi ultima dată?

Unii zic că ei nu plâng la cărți. Eu sunt sinceră: da, plâng la cărți, dar nu se întâmplă des. Trebuie să mă miște serios cartea pentru a-mi smulge lacrimi. 
Am plâns la câteva cărți de-a lungul timpului, însă cea mai recentă este „Prințesa mecanică”, din seria „Dispozitive infernale”, de Cassandra Clare.

Câte cărți se află pe noptiera ta?
N-am noptieră :))) În prezent zugrăvesc și sunt toate claie peste grămadă. Nici în mod normal n-am noptieră, ci un fel de vitrină cu de toate. De regulă, țin acolo vreo 5-6 cărți, grosul fiind depozitat în bibliotecă, prin genți și pungi, pentru că nu mai am unde să le pun :))). Dar revenind la cele 5-6 din vitrină, sunt câteva care mi-au plăcut foarte mult + cartea pe care o citesc la momentul respectiv.

Care este gustarea ta preferată în timp ce citești?
Cafea, fără niciun dubiu!

Alege 3 cărți pe care le-ai recomanda oricui
Of, așa sunt multe! Dar ca să mă conformez: seria Harry Potter, „Contele de Monte-Cristo” și „Coșmar” de Rodica-Ojog Brașoveanu.

Arată-ne o poză cu raftul preferat din bibliotecă
Cum v-am zis, zugrăvesc în casă, așa că biblioteca mea e in cutii momentan :)). Nu prea am poze cu biblioteca mea. Nu că nu aș aprecia-o, ci... pentru că sunt extrem de dezordonată :)))

Care este cel mai mare secret de cititor al tău?
O să-l citez pe Dumbledore, când vorbea despre un secret pe care îl știe toată școala, respectiv, toată lumea. Ador romanele Agathei Christie! :))

Provoc mai departe pe MiliEva și Cosmin

vineri, 25 august 2017

10 lucruri inedite pe care le-am făcut

Am văzut la Mili de la Literatura pe Tocuri un articol foarte interesant, în stilul provocărilor ce s-au purtat vara asta. Să spui 10 lucruri inedite pe care le-ai făcut. Cum mi-a plăcut ideea, hop și eu! Am zis să preiau. Sunt o persoană zăpăcită, cu tendința de a intra în tot felul de încurcături, așa că o să vorbesc despre ce îmi amintesc:

1. Am făcut baie de urzici


Eram mică, vreo 5-6 ani aveam. Am mers cu familia la niște cunoștințe, la Brănești. Totul frumos, ne plimbam prin natură, era totul verde, acoperit de iarbă. Calc pe un petic și mă pomenesc într-o groapă de urzici! N-am văzut groapa din cauza păturii de iarbă, care o acoperea. Cine n-a trecut printr-o astfel de experiență nu-și poate imagina nici pe departe senzația: mii de ace mă înțepau prin tot corpul, pielea îmi era roșie și umflată… Măcar dacă aș fi purtat pantaloni sau o bluză cu mânecă lungă, dar nu! Eram într-o rochiță galbenă, de vară, o văd și acum. Țipam și plângeam din toți rărunchii, nu suportam nicio haină pe mine. Țin minte că bunicile mi-au scos rochia și am mers așa. Bine, naibii, că eram copil și era încă acceptabil să te etalezi așa!

2. La un pas de tentativă de crimă la adresa unchiului

Când eu și verișoara mea era mici, unchi-miu se juca de-a fantomele cu noi. Își punea un cearșaf în cap și ne speria. Până la urmă ne-am prins noi, dar prima dată chiar am crezut că e o fantomă: își pusese cearșaful în cap și stătea pe treptele de la pivniță. Eu și verișoară-mea am început să aruncăm cu coceni de porumb în „fantomă”. Săracul, cu cearșaful pe cap, nu vedea nimic, avea și țigara pe dedesubt, se sufoca, s-a dezechilibrat și era gata să cadă pe scări. Până la urmă a strigat la noi că era el și așa l-am lăsat în pace J)

3. Am turnat o cutie de Ariel în WC și am uns un scaun cu Axion.

Tot din copilărie, aveam vreo 3-4 ani, dar țin minte destul de clar. Tocmai apăruseră aceste produse de curățenie, erau rare și scumpe. Venise cineva în vizită și cât timp ai mei erau ocupați cu musafirii, am vrut să le arăt ce fată harnică sunt eu. Am vrut să spăl WC-ul cu Ariel, turnând o întreagă cutie, și am uns scaunul cu Axion. Țin să menționez că eram foarte mândră de ce treabă făcusem.


4. M-am îmbătat la vârsta de 4-5 ani!



Altă amintire din negura copilăriei. Pun pariu că nimeni nu a avut prima beție la o vârstă atât de fragedă! Venise fratele bunicii de la țară cu o damigeană de vin, pe care a lăsat-o în bucătărie. Nimeni nu observa că eu treceam pe acolo, băgam degetele în damigeană și beam câte puțin. Câte puțin, câte puțin, până când am început să râd isteric și să mă tăvălesc pe jos. Ai mei nu știau ce am, când au văzut capacul de la damigeană dat la o parte…



5. Am mers în pantaloni de pijama pe stradă
Dacă eram copil și aici mai ziceai, dar întâmplarea e recentă! M-am îmbrăcat frumos, m-am aranjat, am mers pe stradă, iar când m-am întors am observat cu stupoare că eram în… pantaloni de pijama! Când am povestit, toată lumea mă întreba: „Dar nu ți-a fost frig?” (era iarnă). Nu, tocmai asta a fost. Nici nu mi-am dat seama, pentru că pantalonii erau groși.

6. Am mers cu metroul suprateran la Paris

Poate nu pare mare lucru, dar e o senzație așa ciudată… Probabil unde noi n-avem metrou suprateran. Eu și o prietenă ne-am tot învârtit, am întrebat lumea, nu găseam peronul pentru că în capul nostru nu era familiară ideea de metrou suprateran.






7. Am urcat în Galeria de Piatră din Saint Paul Cathedral

Super tare experiență! Cu frica mea de înălțimi, am reușit să urc
peste 100 de trepte întortocheate. Mi-era o frică la întoarcere… Dar a meritat!

8. Shopping vrei-nu-vrei
V-am spus că sunt zăpăcită. Sunt și neîndemânatică la greu. De multe ori mă identific cu Tonks din Harry Potter (cine a citit știe). De fiecare dată când duc o tavă sau car ceva mai valoros, gen pahare de cristal, toți din jurul meu au emoții și urmăresc totul cu sufletul la gură, ca pe o cursă cu obstacole.
Dar să trecem la ce ne interesează. Eram la film. Nu știu cum am făcut, dar am vărsat pe mine aproape tot paharul de Cola. Mi-am pătat pantalonii și mă gândeam ce naiba să fac, cum plec așa pe stradă. De uscat s-au uscat, dar fiind lichid închis la culoare, petele se vedeau de la o poștă. După film, am intrat într-un magazin (că tot eram în mall) și mi-am cumpărat o fustă. Culmea, am avut noroc să găsesc o fustiță frumoasă și pe măsura mea, iar acum este una dintre preferatele mele.

9. Bătaie în biserică

Nu e ceva de care mă mândresc, însă nu i se întâmplă oricui, așa că o să spun. Eram în apropierea Paștelui. Când lumea trebuie să fie evlavioasă, calmă și așa mai departe. Intru eu în biserică, plină de gânduri pioase, când mă trezesc că mă pocnește unul în gât. Cică „Mai repede!”. La care eu, fără să gândesc, pac! I-am tras una peste ochi. Nu-mi venea să cred! Mă luasem la bătaie în biserică! Nu mai scăpam de el, venea după mine și mă întreba cum de am dat în el. Nu cred că a mai dat în viața lui peste o nebună care să-i întoarcă lovitura, mai ales în biserică! Mă pregăteam pentru o confruntare pe treptele bisericii, dar n-a mai avut loc. Inutil să vă spun câte muștruluieli mi-am luat de la prietena mea cea mai bună, care era de față și își închipuia tot felul de scenarii, care mai de care mai pesimiste.

10. Am ieșit cu cuțitul la un vecin


Nu, aici n-a fost cu intenție! Spălam vasele, când sună la ușă. Era un vecin, iar eu n-am băgat de seamă că deschisesem ușa cu cuțitul de bucătărie în mână, pe care tocmai îl spălam. 












P.S.: Am uitat să vă spun: dacă doriți să preluați întrebările, sunteți invitații mei!

marți, 8 august 2017

CĂRȚI DE LA A LA Z TAG (O carte pe literă)

Se pare că asta e vara provocărilor! M-a provocat Eva Anca de la Rândurile Evei la un tag al cărților preferate în ordine alfabetică, de la A la Z. Slavă Domnului că trebuie să nominalizez doar câte una, altfel cine știe unde s-ar ajunge...

A
Asasin la feminin, Monica Ramirez
B
Bună seara, Melania! - Rodica Ojog-Brașoveanu

C
Cronicile lui Magnus Bane - Cassandra Clare, Sarah Rees Brennan, Maureen Johnson, recenzia aici

D
După douăzeci de ani - Alexandre Dumas tatăl


E
Elefanții nu uită niciodată - Agatha Christie, recenzia aici

F
Fata din tren - Paula Hawkins, recenzia aici

G
Grasă și proastă - Rodica Ojog-Brașoveanu 

H
Harry Potter - orice volum, sunt fană, doar știți

I
Indicii anatomice - Oana Mujea, recenzia aici

Î
Îngerul mecanic (seria Dispozitive infernale) - Cassandra Clare 


J
Jurnalul secret al Laurei Palmer, recenzia aici


L
Love & Gelato - Jenna Evans Welch

M
Materia întunecată - Blake Crouch

N
Necunoscuta din congelator - Rodica Ojog-Brașoveanu

O
Orașul oaselor (sau orice carte din seria Instrumente mortale de Cassandra Clare, oricum toate încep cu „Orașul”)

P
Plan diabolic - Rodica Ojog-Brașoveanu

R
Răzbunarea sluților - Rodica Ojog-Brașoveanu

S
Sanitarium - Eugen Ovidiu Chirovici

Ș
Șeriful (seria Wayward Pines)- Blake Crouch

T
Trenul de Trieste - Domnica Rădulescu recenzia aici

U
Ucideți generalul! - Bogdan Hrib

V
Violeta din safe - Rodica Ojog-Brașoveanu

Z
Zaira - Cătălin Dorian Florescu, recenzia aici

Acestea au fost nominalizările mele, o listă incompletă, desigur, limitându-mă la o carte pe literă. Voi ce cărți ați alege? Provoc mai departe pe Mili de la Literatura pe tocuri

Sursă foto: Vivre




miercuri, 2 august 2017

Dale Cooper : viața mea, benzile mele – de Scott Frost

Cartea conține înregistrările făcute adresându-se lui Diane, dezvăluind povestea lui Dale Cooper până în momentul găsirii cadavrului Laurei Palmer, deci până la începutul acțiunii din serial. Însă nu se rezumă la aceasta, corespondența cu Diane reprezentând o mică parte.
Totul începe atunci când Dale primește cadou de Crăciun, la vârsta de 13 ani, un casetofon. Din acel moment, aparatul devine prietenul său cel mai bun. Înregistrează toate experiențele pe casete, ținând un fel de jurnal. Ca și în cazul http://literaturapetocuri.ro/dale-cooper-viata-mea-benzile-mele-de-scott-frost-recenzie.html

marți, 25 iulie 2017

MID-YEAR BREAK FREAK OUT TAG

Alegeri, alegeri... Bine v-am găsit la o nouă provocare! Primită de la Eva Anca, de la blog-ul Rândurile Evei. O să încerc să răspund la întrebări, deși sunt grele :)) Pentru că e greu să te hotărăști la un singur răspuns.


1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017

Ce vă spuneam... Greu de ales una singură, am citit multe cărți bune. Însă dacă e musai să aleg una, aceea este „Materia întunecată” de Blake Crouch.

2. Cea mai bună continuare (a unei cărţi) citită în 2017.

Aici oscilez între „Identități secrete” de Monica Ramirez, continuarea romanului „Asasin la feminin” din seria Alina Marinescu și „Șeriful” de Blake Crouch, din seria Wayward Pines, cea din urmă fiind o trilogie care mi-a plăcut până la un punct.

3. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

Pfff, dar câte nu sunt! Însă acum îmi vine în minte „Povestiri din București” de Dana Fodor Mateescu. S-a lansat anul ăsta la Bookfest, dar nici acum n-am apucat s-o citesc. Mă așteaptă cuminte în bibliotecă.


  1. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.
   Aici m-ai prins. Chiar nu știu ce lansări urmează. Eu sunt mai mult genul spontan, văzând și făcând. Când aflu de o lansare la care vreau să merg, merg și gata. 


  1. Cea mai mare dezamăgire.
Deși am citit multe cărți bune, am și câteva dezamăgiri. Cred că cea mai mare este „Ucigașul” de Patricia Melo. Citisem o carte a ei înainte, mi-a plăcut și am cumpărat „Ucigașul” cu multă speranță. Mă atrăgea titlul (îmi plac crimele, muhahaha!), știam că a luat și niște premii pentru ea, așa că am pornit cu oarece așteptări. Nici n-am putut s-o duc până la sfârșit. O brambureală totală, un limbaj execrabil (și nu sunt o finuță, și eu înjur destul), un stil de toată jalea. Nu-mi venea să cred că e scrisă de aceeași persoană ca „Elogiul minciunii”. 

  1. Cea mai mare surpriză.
Aici e iar greu să aleg. „Așteptându-l pe Bojangles” mi-a plăcut mult și nu mă așteptam. E o carte de o simplitate dezarmantă, un stil foarte plăcut. Aveți aici recenzia. 
Ce mi-a mai plăcut mult și nu mă așteptam este seria „Instrumente mortale” a Cassandrei Clare. De ce nu mă așteptam? Nu prea sunt adepta fantasy-ului în general, nu mă omor după poveștile cu vampiri și vârcolaci. Poate nici n-aș fi ajuns s-o citesc dacă nu mi-ar fi căzut în mână „Cronicile lui Magnus Bane”, despre care am vorbit mai mult aici și care m-a convins să mă apuc și de serie. Este super tare, o recomand!

  1. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)
Iar e greu să aleg, ar fi câțiva... Însă cel care m-a impresionat cel mai mult este Blake Crouch: un stil simplu, clar, te face să nu mai lași cartea din mână. Am devorat „Materia întunecată” și primele două romane din seria Wayward Pines. Chiar dacă al treilea, „Ultimul oraș”, nu mi-a plăcut la fel. Am avut senzația că a tras de el să scrie, iar după primele două, care mi-au plăcut la nebunie, aveam așteptări mai mari. Însă nu pot să-i neg stilul minunat și temele inedite abordate. 

  1. Cel mai nou personaj preferat.
Cel mai nou? Mă crezi că nu știu? Nu prea am eu personaje preferate, sunt pretențioasă. Aici depinde mult și de autor. Nu mulți sunt creatori de personaje. Rodica Ojog-Brașoveanu este. Creator de personaje ca ea n-am mai întâlnit. Sau poate J.K. Rowling.
Dar ca să-ți răspund la întrebare, o să încerc să scotocesc prin ultimele cărți citite: din seria „Instrumente mortale” îmi place de Jocelyn, pentru curajul și determinarea de a-și apăra fiica; chiar dacă ia unele decizii greșite, scopul ei este s-o protejeze și îl urmează cu tenacitate. Îmi mai place de Izzy și pe undeva mă identific cu ea în ceea ce privește imaginea de invulnerabilitate, de forță, chiar atunci când are nevoie de sprijin. Atât Izzy, cât și Magnus, îmi plac pentru replicile geniale și simțul umorului. Valentine e bine construit, binele și răul se luptă în el, e un personaj cu multe contraste, un lider carismatic, dar și un geniu al răului. Nu că aș fi de acord cu ceea ce face, dar personajul e mișto. 
Iar alt personaj dintr-o carte relativ recent citită este „Gunoiul” din „Așteptându-l pe Bojangles”. E super amuzant și în ciuda aparențelor, este un prieten loial. 
Ți-am zis, nu am un personaj preferat, nu mă pot opri la unul singur; îmi place câte puțin din fiecare și nu suficient de mult cât să zic „Ăsta e!”. 

  1. O carte care te-a făcut să plângi.
Și aici ar fi mai multe: „Cartea secretă a Fridei Kahlo”, „Fata fantomă” de Sophie Kinsella (acolo treci de la plâns la râs foarte ușor), „O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys. 

  1. O carte care te-a făcut fericit.
Tricky întrebare :))) Depinde ce înțelegi prin „fericit”. Multe cărți mi-au plăcut, m-au delectat cu lumile lor fictive, dar să te facă fericit cu adevărat... Cred că până acum, seria Harry Potter m-a făcut fericită. De fiecare dată când deschid o carte din serie, sunt proiectată înapoi în copilărie, evocându-mi amintiri plăcute. Expecto Patronum!

  1. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.
Depinde ce înțelegi prin „cea mai bună”. Dacă te referi la cea mai fidelă, aș alege „Fata din tren”. Adică și bună, și fidelă :)) Dacă ar fi să aleg o ecranizare care îmi place mult, dar nu e neapărat fidelă, gândul mă duce la serialul „Shadowhunters”. După ce m-am apucat de seria „Instrumente mortale”, am constatat că serialul e foarte diferit de cărți, însă tot îmi place și îl urmăresc cu sufletul la gură.

  1. Recenzia preferată scrisă până acum.
Hai să mă laud acum! :)) La multe recenzii îmi dau și sufletul, dar dacă e să aleg una... Hai să fie asta: „Cartea secretă a Fridei Kahlo”. 

  1. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.
Păi mai m-ai întrebat o dată :)) E diferență între „bună” și „frumoasă”? Dacă e vorba de frumoasă, hai să zicem „50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, recenzia aici

  1. Ce cărți trebuie să citești până la finalul anului?
Cred că glumești, sunt atât de multe! :)) Am o listă imensă, cărți cumpărate, care-și așteaptă rândul. Așa că sfârșitul anului e un termen cam vag, nici n-aș putea să le înșir aici pe toate :))) Deocamdată vreau să termin seria „Instrumente mortale” de Cassandra Clare și poate să mă apuc de cealaltă serie, „Dispozitive infernale”. Am o grămadă de thrillere așteptându-mă („Avocatul din limuzină”, „Sora pierdută” etc). O carte de la Jay Asher (scrisă de el, nu făcută cadou de el :))) ), „Povestiri din București” de Dana Fodor Mateescu, cum am zis și mai sus, Harry Potter și Pocalul de Foc” în nouă ediție (ca o fană ce sunt trebuie), niște cărți de Eugen Ovidiu Chirovici... „Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys, pe care o tot amân, restul cărților din seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez... A, și să nu uit! Marea provocare lansată de Alina și Mili: „Spune-mi cine sunt eu” de Julia Navarro. Cred că asta intră în Cartea Recordurilor, cea mai mare carte citită :)). Așa că ai grijă cu întrebarea asta, că în cazul meu ne prinde dimineața următoare :)))

Mulțumesc pentru provocare, care va merge mai departe la Antoaneta Smaranda, Alina Geambașu și Rodica Pușcașu! Inspirație vă doresc, aveți nevoie de ea pentru a alege!


luni, 24 iulie 2017

Numele meu este Lucy Barton - Elizabeth Strout

Nu prea judec cărțile după copertă, de obicei mă interesează mai mult conținutul, însă cei de la Litera m-au surprins într-un mod foarte plăcut: coperta superbă, cu un format original și un design sugestiv, înfățișând imaginea frumoasei clădiri Chrysler din New York, văzută de la geamul camerei de spital a personajului (locul în care are loc cea mai mare parte a narațiunii), fiind surprins inclusiv detaliul perdelei de la fereastră; hârtia de foarte bună calitate, scrisul aerisit, ce odihnește ochiul, aroma de zmeură. Da, ați citit bine, aroma. Paginile sunt parfumate, iar prima mea recție în momentul în care am desigilat cartea a fost: „Sunt eu nebună sau cartea asta miroase a zmeură?”. O fi adevărată și prima parte, dar cu siguranță miroase a zmeură! Probabil pentru a se asorta rozului închis de pe copertă, roz-zmeură.http://literaturapetocuri.ro/numele-meu-este-lucy-barton-de-elizabeth-strout.html

joi, 20 iulie 2017

Fantasy-ul literaturii engleze vs Fantasticul literaturii române

Vă mai aduceți aminte ce v-a picat la Bac? Eu o să țin minte toată viața: basmul. Crina ne-a pregătit o prezentare inedită: o comparație între basmul românesc și fantasy-ul englezesc: http://literaturapetocuri.ro/fantasy-ul-literaturii-engleze-vs-fantasticul-literaturii-romane.html

Bye, bye, Twin Peaks!

                                                    

„De m-oi mai uita eu vreodată la Twin Peaks!” – asta spuneam după fiecare episod din noul sezon, dar tot mă uitam, dintr-o curiozitate morbidă probabil.
Mi-au plăcut foarte mult primele două sezoane, de la începutul anilor 1990. Amestecul de policier, mister, horror, comedie rămâne până în ziua de astăzi, când piața este saturată de seriale polițiste, ceva inedit. Iar atmosfera anilor ’90, fără tehnologia de azi, fără telefoane mobile, cu casete audio… Plăcinta cu cireșe și afine de la bistro-ul Normei… Imaginile acelea care azi ar fi obținute numai prin editare… 
Favorita mea era imaginea cu fabrica, are ceva special, poate nuanțele, nu știu…
De abia așteptam continuarea, deși mă așteptam să nu fie același lucru. Nu numai atât, dar este dezamăgitor! Ultimul sezon este un coșmar! Nu mai este atmosferic, ci plin de clișee din zilele noastre: efecte speciale, sânge, nuditate, violență. Nu se leagă nimic, faptele sunt disparate. Este plictisitor, iar la finalul fiecărui episod, când le vedeam pe duduile alea cântând pe scenă, îmi venea să spun ca în reclama aceea: „Mai nimic!”.  Aveam impresia că nu s-a întâmplat nimic. Un sezon fără pic de logică.
Cu toate aspectele paranormale și lipsa de logică tipică lui David Lynch, primele două sezoane aveau o coerență. Acum nu mai există nici logică, nici coerență, nimic. Și mă mai deranjează „scenele moarte”, cum le-am botezat eu. Stai și te uiți la unul cum dă cu mătura 5 minute, fără să se întâmple nimic. Înțeleg să-l arăți 2 secunde, până se întâmplă ceva, datul cu mătura să fie un pretext pentru intrarea în scenă. Dar nu! Trebuie să mă facă pe mine să mă uit pe pereți cât timp dă ăla cu mătura!
Am tot zis că poate devine mai interesant pe parcurs, că e doar la început. Dar acum, gata! Am constatat că e o pierdere de timp și în același timp, o dezamăgire, știind ce a fost acest serial și ce a devenit. Mereu am fost de părere că atât serialele, cât și seriile de cărți, ar trebui să știe când să se oprească. Mai bine rămâne publicul cu o amintire frumoasă decât cu o dezamăgire, iar asta se aplică și în cazul serialului Twin Peaks: mai bine nu făceau o continuare și rămâneam în cap cu primele două sezoane! Mai jos vă las genericul din vremurile bune, fără rezoluția HD de astăzi, care îi răpește tot farmecul.
Voi ce spuneți de noul sezon din Twin Peaks? Vă place sau mai bine nu l-ați fi văzut?






Sursă imagine: Twin Peaks Wiki - Fandom