marți, 25 iulie 2017

MID-YEAR BREAK FREAK OUT TAG

Alegeri, alegeri... Bine v-am găsit la o nouă provocare! Primită de la Eva Anca, de la blog-ul Rândurile Evei. O să încerc să răspund la întrebări, deși sunt grele :)) Pentru că e greu să te hotărăști la un singur răspuns.


1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017

Ce vă spuneam... Greu de ales una singură, am citit multe cărți bune. Însă dacă e musai să aleg una, aceea este „Materia întunecată” de Blake Crouch.

2. Cea mai bună continuare (a unei cărţi) citită în 2017.

Aici oscilez între „Identități secrete” de Monica Ramirez, continuarea romanului „Asasin la feminin” din seria Alina Marinescu și „Șeriful” de Blake Crouch, din seria Wayward Pines, cea din urmă fiind o trilogie care mi-a plăcut până la un punct.

3. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

Pfff, dar câte nu sunt! Însă acum îmi vine în minte „Povestiri din București” de Dana Fodor Mateescu. S-a lansat anul ăsta la Bookfest, dar nici acum n-am apucat s-o citesc. Mă așteaptă cuminte în bibliotecă.


  1. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.
   Aici m-ai prins. Chiar nu știu ce lansări urmează. Eu sunt mai mult genul spontan, văzând și făcând. Când aflu de o lansare la care vreau să merg, merg și gata. 


  1. Cea mai mare dezamăgire.
Deși am citit multe cărți bune, am și câteva dezamăgiri. Cred că cea mai mare este „Ucigașul” de Patricia Melo. Citisem o carte a ei înainte, mi-a plăcut și am cumpărat „Ucigașul” cu multă speranță. Mă atrăgea titlul (îmi plac crimele, muhahaha!), știam că a luat și niște premii pentru ea, așa că am pornit cu oarece așteptări. Nici n-am putut s-o duc până la sfârșit. O brambureală totală, un limbaj execrabil (și nu sunt o finuță, și eu înjur destul), un stil de toată jalea. Nu-mi venea să cred că e scrisă de aceeași persoană ca „Elogiul minciunii”. 

  1. Cea mai mare surpriză.
Aici e iar greu să aleg. „Așteptându-l pe Bojangles” mi-a plăcut mult și nu mă așteptam. E o carte de o simplitate dezarmantă, un stil foarte plăcut. Aveți aici recenzia. 
Ce mi-a mai plăcut mult și nu mă așteptam este seria „Instrumente mortale” a Cassandrei Clare. De ce nu mă așteptam? Nu prea sunt adepta fantasy-ului în general, nu mă omor după poveștile cu vampiri și vârcolaci. Poate nici n-aș fi ajuns s-o citesc dacă nu mi-ar fi căzut în mână „Cronicile lui Magnus Bane”, despre care am vorbit mai mult aici și care m-a convins să mă apuc și de serie. Este super tare, o recomand!

  1. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)
Iar e greu să aleg, ar fi câțiva... Însă cel care m-a impresionat cel mai mult este Blake Crouch: un stil simplu, clar, te face să nu mai lași cartea din mână. Am devorat „Materia întunecată” și primele două romane din seria Wayward Pines. Chiar dacă al treilea, „Ultimul oraș”, nu mi-a plăcut la fel. Am avut senzația că a tras de el să scrie, iar după primele două, care mi-au plăcut la nebunie, aveam așteptări mai mari. Însă nu pot să-i neg stilul minunat și temele inedite abordate. 

  1. Cel mai nou personaj preferat.
Cel mai nou? Mă crezi că nu știu? Nu prea am eu personaje preferate, sunt pretențioasă. Aici depinde mult și de autor. Nu mulți sunt creatori de personaje. Rodica Ojog-Brașoveanu este. Creator de personaje ca ea n-am mai întâlnit. Sau poate J.K. Rowling.
Dar ca să-ți răspund la întrebare, o să încerc să scotocesc prin ultimele cărți citite: din seria „Instrumente mortale” îmi place de Jocelyn, pentru curajul și determinarea de a-și apăra fiica; chiar dacă ia unele decizii greșite, scopul ei este s-o protejeze și îl urmează cu tenacitate. Îmi mai place de Izzy și pe undeva mă identific cu ea în ceea ce privește imaginea de invulnerabilitate, de forță, chiar atunci când are nevoie de sprijin. Atât Izzy, cât și Magnus, îmi plac pentru replicile geniale și simțul umorului. Valentine e bine construit, binele și răul se luptă în el, e un personaj cu multe contraste, un lider carismatic, dar și un geniu al răului. Nu că aș fi de acord cu ceea ce face, dar personajul e mișto. 
Iar alt personaj dintr-o carte relativ recent citită este „Gunoiul” din „Așteptându-l pe Bojangles”. E super amuzant și în ciuda aparențelor, este un prieten loial. 
Ți-am zis, nu am un personaj preferat, nu mă pot opri la unul singur; îmi place câte puțin din fiecare și nu suficient de mult cât să zic „Ăsta e!”. 

  1. O carte care te-a făcut să plângi.
Și aici ar fi mai multe: „Cartea secretă a Fridei Kahlo”, „Fata fantomă” de Sophie Kinsella (acolo treci de la plâns la râs foarte ușor), „O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys. 

  1. O carte care te-a făcut fericit.
Tricky întrebare :))) Depinde ce înțelegi prin „fericit”. Multe cărți mi-au plăcut, m-au delectat cu lumile lor fictive, dar să te facă fericit cu adevărat... Cred că până acum, seria Harry Potter m-a făcut fericită. De fiecare dată când deschid o carte din serie, sunt proiectată înapoi în copilărie, evocându-mi amintiri plăcute. Expecto Patronum!

  1. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.
Depinde ce înțelegi prin „cea mai bună”. Dacă te referi la cea mai fidelă, aș alege „Fata din tren”. Adică și bună, și fidelă :)) Dacă ar fi să aleg o ecranizare care îmi place mult, dar nu e neapărat fidelă, gândul mă duce la serialul „Shadowhunters”. După ce m-am apucat de seria „Instrumente mortale”, am constatat că serialul e foarte diferit de cărți, însă tot îmi place și îl urmăresc cu sufletul la gură.

  1. Recenzia preferată scrisă până acum.
Hai să mă laud acum! :)) La multe recenzii îmi dau și sufletul, dar dacă e să aleg una... Hai să fie asta: „Cartea secretă a Fridei Kahlo”. 

  1. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.
Păi mai m-ai întrebat o dată :)) E diferență între „bună” și „frumoasă”? Dacă e vorba de frumoasă, hai să zicem „50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, recenzia aici

  1. Ce cărți trebuie să citești până la finalul anului?
Cred că glumești, sunt atât de multe! :)) Am o listă imensă, cărți cumpărate, care-și așteaptă rândul. Așa că sfârșitul anului e un termen cam vag, nici n-aș putea să le înșir aici pe toate :))) Deocamdată vreau să termin seria „Instrumente mortale” de Cassandra Clare și poate să mă apuc de cealaltă serie, „Dispozitive infernale”. Am o grămadă de thrillere așteptându-mă („Avocatul din limuzină”, „Sora pierdută” etc). O carte de la Jay Asher (scrisă de el, nu făcută cadou de el :))) ), „Povestiri din București” de Dana Fodor Mateescu, cum am zis și mai sus, Harry Potter și Pocalul de Foc” în nouă ediție (ca o fană ce sunt trebuie), niște cărți de Eugen Ovidiu Chirovici... „Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys, pe care o tot amân, restul cărților din seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez... A, și să nu uit! Marea provocare lansată de Alina și Mili: „Spune-mi cine sunt eu” de Julia Navarro. Cred că asta intră în Cartea Recordurilor, cea mai mare carte citită :)). Așa că ai grijă cu întrebarea asta, că în cazul meu ne prinde dimineața următoare :)))

Mulțumesc pentru provocare, care va merge mai departe la Antoaneta Smaranda, Alina Geambașu și Rodica Pușcașu! Inspirație vă doresc, aveți nevoie de ea pentru a alege!


luni, 24 iulie 2017

Numele meu este Lucy Barton - Elizabeth Strout

Nu prea judec cărțile după copertă, de obicei mă interesează mai mult conținutul, însă cei de la Litera m-au surprins într-un mod foarte plăcut: coperta superbă, cu un format original și un design sugestiv, înfățișând imaginea frumoasei clădiri Chrysler din New York, văzută de la geamul camerei de spital a personajului (locul în care are loc cea mai mare parte a narațiunii), fiind surprins inclusiv detaliul perdelei de la fereastră; hârtia de foarte bună calitate, scrisul aerisit, ce odihnește ochiul, aroma de zmeură. Da, ați citit bine, aroma. Paginile sunt parfumate, iar prima mea recție în momentul în care am desigilat cartea a fost: „Sunt eu nebună sau cartea asta miroase a zmeură?”. O fi adevărată și prima parte, dar cu siguranță miroase a zmeură! Probabil pentru a se asorta rozului închis de pe copertă, roz-zmeură.http://literaturapetocuri.ro/numele-meu-este-lucy-barton-de-elizabeth-strout.html

joi, 20 iulie 2017

Fantasy-ul literaturii engleze vs Fantasticul literaturii române

Vă mai aduceți aminte ce v-a picat la Bac? Eu o să țin minte toată viața: basmul. Crina ne-a pregătit o prezentare inedită: o comparație între basmul românesc și fantasy-ul englezesc: http://literaturapetocuri.ro/fantasy-ul-literaturii-engleze-vs-fantasticul-literaturii-romane.html

Bye, bye, Twin Peaks!

                                                    

„De m-oi mai uita eu vreodată la Twin Peaks!” – asta spuneam după fiecare episod din noul sezon, dar tot mă uitam, dintr-o curiozitate morbidă probabil.
Mi-au plăcut foarte mult primele două sezoane, de la începutul anilor 1990. Amestecul de policier, mister, horror, comedie rămâne până în ziua de astăzi, când piața este saturată de seriale polițiste, ceva inedit. Iar atmosfera anilor ’90, fără tehnologia de azi, fără telefoane mobile, cu casete audio… Plăcinta cu cireșe și afine de la bistro-ul Normei… Imaginile acelea care azi ar fi obținute numai prin editare… 
Favorita mea era imaginea cu fabrica, are ceva special, poate nuanțele, nu știu…
De abia așteptam continuarea, deși mă așteptam să nu fie același lucru. Nu numai atât, dar este dezamăgitor! Ultimul sezon este un coșmar! Nu mai este atmosferic, ci plin de clișee din zilele noastre: efecte speciale, sânge, nuditate, violență. Nu se leagă nimic, faptele sunt disparate. Este plictisitor, iar la finalul fiecărui episod, când le vedeam pe duduile alea cântând pe scenă, îmi venea să spun ca în reclama aceea: „Mai nimic!”.  Aveam impresia că nu s-a întâmplat nimic. Un sezon fără pic de logică.
Cu toate aspectele paranormale și lipsa de logică tipică lui David Lynch, primele două sezoane aveau o coerență. Acum nu mai există nici logică, nici coerență, nimic. Și mă mai deranjează „scenele moarte”, cum le-am botezat eu. Stai și te uiți la unul cum dă cu mătura 5 minute, fără să se întâmple nimic. Înțeleg să-l arăți 2 secunde, până se întâmplă ceva, datul cu mătura să fie un pretext pentru intrarea în scenă. Dar nu! Trebuie să mă facă pe mine să mă uit pe pereți cât timp dă ăla cu mătura!
Am tot zis că poate devine mai interesant pe parcurs, că e doar la început. Dar acum, gata! Am constatat că e o pierdere de timp și în același timp, o dezamăgire, știind ce a fost acest serial și ce a devenit. Mereu am fost de părere că atât serialele, cât și seriile de cărți, ar trebui să știe când să se oprească. Mai bine rămâne publicul cu o amintire frumoasă decât cu o dezamăgire, iar asta se aplică și în cazul serialului Twin Peaks: mai bine nu făceau o continuare și rămâneam în cap cu primele două sezoane! Mai jos vă las genericul din vremurile bune, fără rezoluția HD de astăzi, care îi răpește tot farmecul.
Voi ce spuneți de noul sezon din Twin Peaks? Vă place sau mai bine nu l-ați fi văzut?






Sursă imagine: Twin Peaks Wiki - Fandom

marți, 18 iulie 2017

De la o simpla idee la afacere de succes

Ai visat vreodată cum ar fi să ai propria afacere? Să fii propriul șef, să-ți câștigi existența pornind de la propria idee? Nu este doar un vis, dovada o fac toate firmele de succes care au pornit de la o simplă idee. Fiecare afacere de succes are propria poveste. Vrei să începi o afacere, dar nu știi exact ce?http://literaturapetocuri.ro/de-la-o-simpla-idee-la-afacere-de-succes.html

luni, 17 iulie 2017

Adio, frică de dentist!

Să vă spun povestea mea la stomatolog. Cred că cea mai concludentă scenă ar fi cea din filmul „Vizitatorii”, când personajul călător prin timp, trăind cu secole în urmă și ajuns în zilele noastre, nimerește într-un cabinet dentar și crede că este camera de tortură modernă.
Mi-e frică la dentist. Numai când simt mirosul acela specific de cabinet stomatologic sau când aud freza, mă ia cu fiori. Pe scaunul cu pricina http://literaturapetocuri.ro/adio-frica-de-dentist.html 

În ape adânci - Paula Hawkins

,, Paula Hawkins este o creatoare de personaje, sapă în subconștientul lor și este tipic pentru ea să te facă să fii sigur de ceva, după care lucrurile iau o cu totul altă întorsătură. Nimic nu e ceea ce pare. Romanele ei sunt profunde, adânci precum apele din titlul cărții, cu întorsături de situație și implicații ce te fac să reflectezi mult timp după ce ai închis cartea. De aceea mă gândesc că titlul are un dublu sens: pe de o parte, apele adânci ale bulboanei în care s-au înecat mai multe femei de-a lungul timpului și pe de altă parte, implicațiile adânci, mai profunde decât ne-am aștepta."http://literaturapetocuri.ro/apin-ape-adanci-de-paula-hawkins-editura-trei-recenzie.html

vineri, 14 iulie 2017

Pedro, frumos si protector!

- Vrei să nu mai mijești ochii atât? Ce vrei, să faci riduri?
- Îmi intră soarele în ochi.
- Pune-ți ochelarii de soare!
- Nu-i am la mine. De fapt, prefer să nu-i mai port, nu mă ajută prea tare. Cu ei sau fără ei, tot aia e!
- Ba nu-i tot aia!http://literaturapetocuri.ro/pedro-frumos-si-protector.html 

marți, 11 iulie 2017

Cronicile lui Magnus Bane - Cassandra Clare, Sarah Rees Brennnan, Maureen Johnson

„Cronicile lui Magnus Bane” este o carte extra din universul seriilor „Instrumente mortale” și „Dispozitive infernale”, ambele scrise de Cassandra Clare. Este independentă de serii, axându-se pe aventurile lui Magnus Bane, personaj din acest univers ficțional.

Cartea conține 11 povestiri avându-l în centru pe Magnus Bane, Înaltul Magician din Brooklyn: „Ce s-a întâmplat cu adevărat în Peru”, „Regina fugară”, „Vampiri, brioșe și Edmund Herondale”, „Moștenitorul de la miezul nopții”, „Mărirea Hotelului Dumort”, „Salvarea lui Raphael Santiago”, „Decăderea Hotelului Dumort”, „Ce să-i cumperi unui vănător de umbre care are de toate (și cu care nu ieși în mod oficial)”, „Ultima bătălie a Institutului din New York”, „Cursul iubirii adevărate (și al primelor întîlniri)”, „Căsuța vocală a lui Magnus Bane”.http://literaturapetocuri.ro/cronicile-lui-magnus-bane-de-cassandra-clare-sarah-rees-brennnan-maureen-johnson-recenzie.html

duminică, 2 iulie 2017

Epoca inocenței - Adrian Mihălțianu

,
,Primul roman din seria S.F. Terra XXI ne surprinde cu imaginea unei societăți distopice dintr-un viitor oarecum apropiat. Acțiunea se petrece în 3 etape distincte: anii 2021, 2033 și 2046. La cum zboară timpul, nu m-ar mira să ne trezim că am ajuns deja acolo....
Mi s-a părut interesantă partea despre misiunea în spațiu, întotdeauna m-a atras astronomia și țin minte că la școală a fost singura parte din geografie care mi-a plăcut; descrierea progreselor din tehnologie, în paralel cu natura umană, ce rămâne aceeași: aceleași atitudini și obiceiuri pe care le vedem și astăzi în raport cu gadget-urile de ultimă oră.http://literaturapetocuri.ro/epoca-inocentei-de-adrian-mihaltianu-recenzie.html

vineri, 30 iunie 2017

Fii verde cu Dacia Plant!


„Fată verde cu părul pădure,
Fată verde cu părul pădure.
Simţi cum privirea lor vrea să te fure.
Noaptea-n ei țese ie
Zburătorii ca să vie
Noaptea-n ei țese ie
Nimeni urma să le-o știe”Phoenix, Fata verde
Cine nu recunoaște aceste versuri? Oricine, indiferent dacă ascultă sau nu acest tip de muzică, a auzit cel puțin o dată cântecul. Trupa Phoenix este reprezentativă pentru România, fiind sinonimă cu tradiția.
Fata verde, pădurea… Totul mă duce cu gândul la natură. O melodie cântată de o trupă românească, autentică, la fel ca... http://literaturapetocuri.ro/fii-verde-cu-dacia-plant.html 

miercuri, 28 iunie 2017

Cele treisprezece motive - Jay Asher

Sinceră să fiu, când am început să citesc „Cele treisprezece motive”, m-am așteptat la un thriller sau un horror. Primele pagini nu m-au convins prea tare, chiar mi s-a părut că nu rezonez cu subiectul: un roman despre adolescenți, liceu, crize tipice vârstei, dramatizări.
Spre final, la o privire de ansamblu, am constatat că acest roman nu este doar pentru adolescenți: este pentru toată lumea. De ce?http://literaturapetocuri.ro/cele-treisprezece-motive-de-jay-asher-recenzie.html

sâmbătă, 17 iunie 2017

Spânzuratul de la Saint-Pholien - Georges Simenon - recenzie

Spânzuratul de la Saint-Pholien de Georges Simenon-recenzie./ Unul dintre cele mai palpitante romane din seria Maigret citite până acum. Georges Simenon ne surprinde cu un policier cu tentă de thriller, ce iese un pic din comun; dacă în celelalte romane atmosfera este una liniștită, calmă, comisarul Maigret investigând în stilul său tihnit o crimă comisă, aici avem de a face cu o intrigă atipicăhttp://literaturapetocuri.ro/spanzuratul-de-la-saint-pholien-de-georges-simenon-recenzie.html

Tag: călătorie în lumea tuturor posibilităților

Am primit de la Mili o propunere irezistibilă: și cum o leapșă a cărților nu se refuză, eu zic să începem:
1. Să presupunem că te-ai reîncarnat şi de-a lungul timpului ai ales diferite identităţi, ce crezi că ai fost ultima dată? Ce meserie ai avut?
Pfff, la meserie nu m-am gândit niciodată. Dacă ar fi să existe treaba asta cu reîncarnarea, cred că am trăit în Spania, perioada Războiului Civil (1936-1939). Prea mă fascinează țara asta și tot ce ține de perioada aceea istorică, anii '30 în general, perioada interbelică. 
2. În ce ţară ai fi dorit să trăieşti?
Atunci sau acum? :)) Atunci nu prea aș vrea în Spania, era un context cam nașpa. Dar acum n-am nimic împotrivă :)))
3. Dacă te-ai teleporta pentru o noapte unde ai dori să mergi şi cu cine?
Ufff, grea decizie! :)) Yule Ball din Harry Potter și Pocalul de Foc. Cu cine? Nu e evident? :)) Viktor Krum! Să fiu Hermione măcar pentru o noapte, chiar dacă se destramă vraja, ca în „Cenușăreasa”!
4. Dacă eşti cititor pasionat, sigur ai abilităţi "speciale". Te-ai gândit cum ar fi dacă ai avea o şansă infimă şi să pătrunzi în mintea oamenilor pentru a le citi gândurile?
O, da! Să fiu ca Snape, Dumbledore sau Bellatrix Lestrange,  nu mai vorbim de Voldemort! :)) Un Legilimant, adică o persoană ce poate citi gândurile. Cred, totuși, că mi-aș controla această abilitate și aș folosi-o numai când este necesar. Bănuiesc că e copleșitor să auzi gânduri de peste tot și câteodată chiar nu vrei să pătrunzi în intimitatea oamenilor. Dacă în autobuz mă enervează să aud fără să vreau discuțiile tuturor, îmi dau seama cum ar fi să aud și ce gândesc! Dar sunt cazuri când această abilitate este crucială!
5. În cazul în care ar da norocul peste tine şi ajungi să descoperi Lampa lui Aladdin sau vreo baghetă magică, ce dorinţă ai dori să se materializeze?
Aoleu, iar mă puneți în încurcătură! :))) Pentru că este foarte greu să alegi o dorință. una singură! Și dacă este singura șansă, te gândești de 10 ori după dacă ai ales corect. Oare nu exista altă dorință mai important de realizat? Sau poate că dorința ta este realizabilă și te gândești că ar trebui să alegi ceva imposibil, aceasta fiind singura șansă de a se împlini. Ca să n-o mai lungesc, o să aleg acum și că tot vorbim de cărți, dorința mea este să-mi văd romanul publicat și citit de multă lume, nu o operă de sertar, vorba Rodicăi Ojog-Brașoveanu. 
Am ajuns la final, hai să provoc și eu pe cineva! Robert de la Lectura si ceai și Laura de la Bookcaffe. Întrebările le luați de aici

marți, 13 iunie 2017

Anomalii - Revolta Subteranului de Sadie Turner și Colette Freedman

„- Sunt o Anomalie. Gândesc cu propria-mi minte. Și unul dintre cele mai importante daruri ale gândirii individuale este faptul că te simți puternic. Nu trebuie să lăsăm pe nimeni să ne rateze elanul sau să ne facă să ne simțim prost.”
„Teoretic, îmi place ideea unei lumi fără război. Dar o lume fără conflicte? Mă sperie de moarte. Ca oameni, nu suntem astfel de ciudățenii. Suntem meniți să simțim, să gândim, să avem opinii și dezacorduri. Cum poate exista progres dacă scopul tuturor este acela de a servi aceeași filozofie?”
Această carte m-a făcut să-mi reconsider radical preferințele. Până acum, susțineam sus și tare că nu-mi place S.F.-ul. Și chiar așa era. Multe cărți sau filme aparținând acestui gen nu mă atingeau cu nimic. Nu simțeam conexiunea aceea de la cărțile polițiste sau de la orice alt subiect care îmi place.
„Anomalii” m-a făcut să spun: „Îmi place S.F.-ul!”. Nu credeam să-mi placă atât de mult un S.F. „Anomalii” este o carte extraordinară și țineți cont, eu nu laud ușor. Sunt cusurgioaică rău. Probabil mi-a plăcut și pentru că... http://literaturapetocuri.ro/anomalii-revolta-subteranului-de-sadie-turner-si-colette-freedman-recenzie.html 

sâmbătă, 10 iunie 2017

La granița dintre vechi și nou - Capitolul 12 - „Curios lucru, memoria”

Curios, mi-ai adus aminte de ceva… Știi că nu eu am avut ideea să ridic atelierul?
- Nu? Atunci soția?
- Nu… Nu ea, Dumnezeu s-o ierte!... Dacă-ți spun că nici nu știu cine e persoana care mi-a dat ideea… O fătucă, așa, ca dumneata. A dat buzna la mine în casă, crezând că e un atelier de restaurare, he he! Se rătăcise. Nici ea nu știe că mi-a dat ideea! Fătucă, vorba vine, acum trebuie să fie femeie în toată firea, cred că are vreo 40 de ani și ea, poate mai mult…
- Ce poveste! Și cum v-a dat ideea?
- Păi se rătăcise. Ne-am pomenit cu ea în casă, a intrat crezând că e un atelier de restaurare. Nevastă-mea s-a speriat, a crezut că sunt hoții! spuse el râzând.http://literaturapetocuri.ro/la-granita-dintre-vechi-si-nou-de-sorina-ciocarlan-capitolul-12.html

vineri, 9 iunie 2017

Saga Cuceritorului: Partea 1 - Și mă întunec de Kiersten White

De asemenea, mi-a plăcut mult stilul: te-ai aștepta ca un roman istoric, chiar cu ficțiune din abundență, să se citească destul de greu. Ei bine, am fost plăcut surprinsă de cât de ușor curge lectura. Este un roman pe care îl recomand și de abia aștept să apară și la noi partea a doua, „And I Rise”.Umorul este alt plus.....Sunt sigură că după citirea romanului, veți dori să aflați cât mai multe despre cum s-au întâmplat lucrurile cu adevărat și până unde a mers imaginația autoarei.Se vorbește în lumea literaturii că seria îi calcă pe urme fenomenului „Urzeala tronurilor”. Eu aș spune că e chiar mai frumoasă...http://literaturapetocuri.ro/saga-cuceritorului-partea-1-si-ma-intunec-de-kiersten-white.html

joi, 8 iunie 2017

Jurnalul secret al Laurei Palmer de Jennifer Lynch

„SUNT CINE ȚI-E TEAMĂ CĂ AȘ PUTEA FI.”
De curând, am aflat că serialul a fost urmat de o carte scrisă de fiica regizorului David Lynch, Jenniffer Lynch: „Jurnalul secret al Laurei Palmer”. Autoarea a ținut cont de faptele petrecute în serial, potențialul jurnal dezvăluindu-ne întâmplările de până la moartea Laurei.

Cartea este scrisă exact ca un jurnal, la persoana I, dând un plus de credibilitate. Autoarea știe foarte bine să intre în pielea personajului-narator, stilul fiind, la început, al unei fete la vârsta pubertății, apoi al unei adolescente narcomane: http://literaturapetocuri.ro/jurnalul-secret-al-laurei-palmer-de-jennifer-lynch-recenzie.html

miercuri, 7 iunie 2017

Așteptându-l pe Bojangles de Olivier Bourdeaut

„Niciodată nu-i văzusem dansând așa, arăta ca primul dans - și ca ultimul. Era o rugăciune de mișcări, era începutul și sfârșitul în același timp. Dansau cu răsuflarea tăiată, pe când eu o rețineam pe-a mea ca să nu pierd nimic, să nu uit nimic și să-mi amintesc de toate aceste gesturi nebune. Își puseseră toată viața în acest dans, iar mulțimea înțelesese foarte bine, așa că oamenii aplaudau ca niciodată, fiindcă, pentru niște străini, dansau la fel de bine ca ei.” ,De ce îmi place așa mult „Așteptându-l pe Bojangles”? Pentru că îmi place mult, de la copertă, până la stil și metafora pentru tristețe și bucurie. În primul rând, m-a cucerit stilul, de o simplitate, o fluență și o frumusețe uluitoare: lectura curge pur și simplu la vale; umorul și modul în care este folosit pentru a supraviețui tristeții; http://literaturapetocuri.ro/asteptandu-l-pe-bojangles-de-olivier-bourdeaut.html

marți, 6 iunie 2017

Fii la modă cu becurile vintage!


De când mă știu, m-am simțit atrasă de lucruri vintage: case, mobilă, haine, bijuterii, obiecte casnice, tot ceea ce poartă patina timpului și păstrează din atmosfera aceea a filmelor de epocă. Într-o lume în care suntem înconjurați de clădiri de sticlă, tehnologie, mobilă cu design minimalist, tânjim după modele vechi, retro.
Din fericire, http://literaturapetocuri.ro/fii-la-moda-cu-becurile-vintage.html 

luni, 5 iunie 2017

Zodiile și literatura. Scriitori născuți sub semnul Fecioarei

Scriitori născuți sub semnul Fecioarei Nu știu cât credeți în zodii, însă orice ați spune, există unele caracteristici comune ale persoanelor născute în același interval. Din partea mea, deja e testat! Am întâlnit de-a lungul timpului persoane care se aseamănă destul de mult. Surpriză, erau aceeași zodie! Nu cred în horoscopul zilnic, dar sunt de acord cu ideea că fiecare zodie are propriile caracteristici.

vineri, 2 iunie 2017

În spatele blocului de Mara Wagner - recenzie by Arci

De la Arci:
,,Dacă o carte poate stârni atâtea gânduri, atâtea emoţii, şi reamintiri, înseamnă că şi-a atins scopul. Vă recomand din suflet cartea Marei Wagner.Veţi vedea o altă faţă a copilăriei şi adolescenţei, frământată, frumoasă şi interesantă, fără atâtea gadgeturi, doar “în spatele blocului”. O carte incredibil de realistă, din viață. Mai multe aici.

Jocuri de Oglinzi de Agatha Christie - Farmecul scamatoriilor ucigașe de altădată

Doar ma știți, sunt fan Agatha Christie. Așa că nu puteam să rămân indiferentă la această prezentare:

miercuri, 31 mai 2017

La granița dintre vechi și nou - Capitolul 11 - Vis și vizită

- Ce secrete oi ascunde tu?
Ținea oglinda de ramă, sperând să vadă dincolo de luciu ceva ce nu știa nici ea. Poate chipul lui Sergiu? Un răspuns, oricare ar fi el…
- Ce ascunzi tu? Dă-mi un răspuns!
Se gândea ce ar fi spus mama ei, Andreea sau oricine ar fi intrat în cameră văzând-o vorbind cu o oglindă.
- Ce ascunzi? mai spuse o dată, pe un ton rugător, trecându-și degetul pe suprafața lucioasă, de parcă secretul oglinzii ar fi fost palpabil.
O apucă un tremurat, fiind gata să scape oglinda din mână.http://literaturapetocuri.ro/la-granita-dintre-vechi-si-nou-de-sorina-ciocarlan-capitolul-11.html 

marți, 30 mai 2017

Elefanții nu uită niciodată de Agatha Christie (recenzie)

„Mama l-a ucis pe tatăl ei sau tatăl a fost cel care a omorât-o pe mamă?” – este întrebarea adresată lui Ariadne Oliver la un prânz literar de către o femeie, referindu-se la Celia Ravenscroft, o fină de-a scriitoarei.
Așadar, în acest roman ne reîntâlnim cu Ariadne Oliver http://literaturapetocuri.ro/elefantii-nu-uita-niciodata-de-agatha-christie-recenzie.html

sâmbătă, 27 mai 2017

Vise trasnite

Vise trăsnite/Întrucât visele noastre depășesc tărâmul literar și pentru că am observat că vă plac, am hotărât să extindem rubrica, ce nu se va mai numi „Vise literare”, ci „Vise trăsnite”. Veți vedea de ce. Lectură plăcută!http://literaturapetocuri.ro/vise-trasnite.html

joi, 25 mai 2017

Cabaret Biarritz de José C. Vales

În 1925, în plină epocă a anilor nebuni (Les Anées Folles), moartea lui Aitzane Palefroi, o tânără de 16 ani, zguduie luxoasa localitate estivală Biarritz: fata, angajată a unei librării, este găsită înecată în apele oceanului. Crimă sau sinucidere? Cine ar fi ucis-o pe acea fată sau ce motive ar fi avut să se sinucidă? Când toată lumea cade de acord că este vorba de o sinucidere, apare o piesă ce nu se potrivește:http://literaturapetocuri.ro/cabaret-biarritz-de-jose-c-vales-recenzie.html

marți, 23 mai 2017

Nunta – o poezie în pași de tango

- Dar ce o să dansați, dragă?
- Tango! Dar nu spun mai multe, o să vă surprindem!
- Tango? Dar e complicat… Alege-vă și voi un vals!

- În nici un caz! Valsul e frumos, nu zic, delicat, elegant, suav, dar îl face toată lumea! Toată lumea alege valsul ca dans al mirilor! Întotdeauna am visat ca la nunta mea să am un dans ieșit din tipare! Un tango pasional! Așa cum trebuie să fie și căsnicia noastră, pasională ca un tango!http://literaturapetocuri.ro/nunta-o-poezie-in-pasi-de-tango.html

sâmbătă, 20 mai 2017

La granița dintre vechi și nou - Capitolul 10 - O graniță pentru tot

Era o zi liniștită de primăvară, natura renăștea timid. Ziua era senină, dar rece, soarele scălda cimitirul în lumina sa. Exista o graniță pentru tot: o graniță pentru anotimpuri: iarna nu plecase de tot, iar primăvara își făcea apariția încet, dar sigur; o graniță dintre vechi și nou; o graniță pentru viață și moarte….
La ora aceea, http://literaturapetocuri.ro/la-granita-dintre-vechi-si-nou-de-sorina-ciocarlan-capitolul-10.html

vineri, 19 mai 2017

Poarta vrăjitoarelor - Rodica Bretin

Nu știu exact în ce gen literar să încadrez „Poarta vrăjitoarelor”. În ciuda titlului, nu este despre vrăjitoare. Nu este nici fantasy, nici esoteric (dacă vă așteptați să găsiți tot felul de descântece, ritualuri supranaturale sau rețete pentru poțiuni magice, vă înșelați), nici chiar despre spiritualitate, nimic din toate acestea. Este ceva la graniță, mai degrabă o lucrare de documentare, ce reunește mai multe cazuri inexplicabile din istorie și teorii ale unor oameni de știință, având ca idei centrale călătoria în timp și realitățile paralele http://literaturapetocuri.ro/poarta-vrajitoarelor-de-rodica-bretin-recenzie.html

marți, 16 mai 2017

Cumpătarea de María Dueñas

„Nu te mai gândi să redevii ce-ai fost, încearcă să privești către alte zări.” – dacă romanul „Cumpătarea” ar avea un motto, acesta ar fi. Este citatul din carte care, în opinia mea, îi reprezintă cel mai bine esența.
ȘTIAȚI CĂ…:
- orașul Ciudad de México se numea pe vremea imperiului aztecilor „Tenochtitlán” și a fost fondat în 1325, pe o insulă de pe lacul Texcoco?
- numele orașului Jerez vine de la butucii de viță-de-vie botezați Xera, aduși din bazinul Meditarenei de către vechii fenicieni și din care s-a făcut vinul de Jerez?http://literaturapetocuri.ro/cumpatarea-de-maria-duenas-recenzie.html

luni, 15 mai 2017

Fii diferită cu Lia Couture!

„Moda nu este ceva care există numai pentru rochii. Moda este în aer, pe stradă, moda are legătură cu ideile, cu modul în care trăim, cu ceea ce se întâmplă.” – Coco Chanel
Poate fi greu de crezut, însă bijuteriile fac parte din personalitatea noastră. De ce alegem un accesoriu în favoarea altuia? De ce ne face cu ochiul o anume brățară, iar alta nu ne spune nimic? Ați observat că toate bijuteriile voastre au un numitor comun, învârtindu-se în jurul aceluiași stil?

joi, 11 mai 2017

La granița dintre vechi și nou - Capitolul 9 - Coincidențe și intuiții

„Ho, taci o dată! Gata, sun, că m-ai înnebunit! Dar dacă nu răspunde, eu nu stau să sun de 10 mii de ori!”
„Bine!” fu de acord vocea ghidușă.
„Ce jalnică sunt! Stau de 10 minute cu hârtia asta și cu telefonul în mână, certându-mă cu mine însămi dacă să sun sau nu. Hai s-o facem și p-asta o dată! Mai mult ca să stau eu liniștită că am mai încercat.”
Tastă hotărâtă numărul, apăsă „Call” și puse telefonul la ureche, sperând să se încheie odată.http://literaturapetocuri.ro/la-granita-dintre-vechi-si-nou-de-sorina-ciocarlan-capitolul-9.html

duminică, 7 mai 2017

Recviem pentru un asasin - de Monica Ramirez (recenzie marca Mili)

„Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez este genul de carte ce te va duce în eroare şi fără să vrei îţi vei pune semne de întrebare, vei face presupuneri pentru ca într-un final totul să explodeze precum un foc de artificii. Dacă stai bine la capitolul presupuneri, îţi recomand să renunţi pentru că seria Alina Marinescu are la bază motto-ul : "Nimic nu este ceea ce pare a fi"... şi îţi va spulbera toate aşteptările.” - mai multe aici, în recenzia lui Mili.

Vise literare - Sărbători pascale cu Krum, Examen cu Putin

Eram la întâlnirea de 10 ani, într-un loc elegant, eu însămi îmbrăcată foarte elegant, iar la masa noastră stătea… J.K. Rowling! Era ca în poză, cu unghiile lungi și roșii și inițiase o discuție despre...http://literaturapetocuri.ro/vise-literare-sarbatori-pascale-cu-viktor-krum-examen-cu-putin.html

joi, 4 mai 2017

Fantastic Beasts and Where to Find Them - de J.K. Rowling (sau Newt Scamander, cum preferați)

Mi-am amintit cu drag de seria Harry Potter, reîntâlnind animale magice precum baziliscul (vasilisc, mai nou), Demiguise (tradus la noi cam neinspirat „Deghizuș”), din blana căruia se fac pelerinele de invizibilitate, unicorni, Niffleri, Sfinx, pasărea Phoenix și multe altele.

Una dintre secțiunile mele preferate este cea dedicată dragonilor, în care sunt prezentate cele 10 rase principale. Mi-am amintit de Harry Potter și Pocalul de Foc, când cei patru campioni au avut de confruntat câte un exemplar: Chinese Fireball, Common Welsh Green, Hungarian Horntail (Țintatul Maghiar al lui Harry, mai țineți minte?), Swedish Short-Snout. Nostalgia după primul volum din serie și-a făcut simțită prezența odată cu Norwegian Ridgeback (îl mai știe cineva pe Norbert?). Totodată, sunt mândră să aflu că Romanian Longhorn este inclus în această lucrare și că țara noastră este renumită pentru cea mai importantă rezervație de dragoni din lume: „The native territory of the Longhorn has now become the world’s most important dragon reservation , where wizards of all nationalities study a variety of dragons at close range.”. Știu că Charlie Weasley avea treabă pe aici, poate dăm întâmplător peste el.http://literaturapetocuri.ro/fantastic-beasts-and-where-to-find-them-de-j-k-rowling-recenzie.html

luni, 1 mai 2017

La granița dintre vechi și noi - Capitolul 8 - Fotografii

- Vaaaiii, uite ce avem aici! Un album vechi!
Ramonei îi plăcea să se uite la pozele de când era mică, să evoce prima zi de școală, amintiri din vacanțe… Câteodată stătea împreună cu mama ei ore în șir în fața albumelor de familie.
O trase pe Andreea după ea, se așezară pe canapea, deschizând albumul. Fotografiile erau mai vechi decât se aștepta, nu le mai văzuse până atunci. Era un album... http://literaturapetocuri.ro/la-granita-dintre-vechi-si-nou-de-sorina-ciocarlan-capitolul-8.html

miercuri, 26 aprilie 2017

Toria de Nicoleta Tudor - recenzie

În „Cercurile mistice”, am fost alături de Maria și Matei în lupta lor de a elibera șatra de un blestem greu; în „Orașul de deasupra”, am suferit alături de Mădălina, pendulând între bunul Sorin și răvășitorul Naum, între realitatea de pe Pământ și himera fascinantă de pe Toria. În „Toria”… ei bine, în „Toria”, avem ocazia de a călători în trecut, aflând povestea Căzutei, femeia pedepsită de cei de pe planeta ei pentru că s-a îndrăgostit de un pământean. Cel puțin aceasta este varianta oficială. În realitate, motivul a fost… ei, bravo, era să vă spun! Nu, nu, citiți voi și aflați!http://literaturapetocuri.ro/toria-de-nicoleta-tudor-recenzie.html

luni, 24 aprilie 2017

Inimă sălbatică - Caridad Bravo Adams - Review Angelic

Corazón salvaje. Prima legătură avută cu romanul a fost, de fapt… telenovela. O telenovelă despre care vorbeau mama și bunica (eu nu am văzut-o la prima difuzare, pe la începutul sau mijlocul anilor `90, eram prea mică). Dar ele o urmăriseră și le plăcuse mult. Și telenovela, dar și chipeșul actor din rolul principal, regretatul Eduardo Palomo.
Era ceva diferit, apăruse într-o perioadă când piața nu era suprasaturată de tot felul de seriale de calitate îndoielnică. O telenovelă bună, de epocă.
Spre bucuria mea ... http://literaturapetocuri.ro/inima-salbatica-de-caridad-bravo-adams.html

joi, 20 aprilie 2017

La granița dintre vechi si nou - Capitolul 7 - „Sondaj cu privire la distribuția populației”

- Foarte ciudat!
- Ce anume?
- Îmi aduce aminte de cineva, seamănă foarte mult cu un infractor recidivist care a activat acum ani de zile, tâlhăria era specialitatea lui.
- Și nu se poate să fie același?
- Imposibil!http://literaturapetocuri.ro/la-granita-dintre-vechi-si-nou-de-sorina-ciocarlan-capitolul-7.html 

miercuri, 19 aprilie 2017

Ce spuneți de finalul din „Toria”?

ATENȚIE! ACEST ARTICOL ESTE PLIN DE SPOILERE! CITIȚI PE RISCUL VOSTRU!
Dacă ați ajuns pe această pagină, înseamnă că nu vă sperie spoilerele sau că deja ați citit „Toria”, ultima carte a Nicoletei Tudor.
Așa, acum pot să vorbesc. Doamne, ce mi-a făcut cu finalul!!! La așa ceva chiar nu mă așteptam! Happy end, dar în același timp, dramatic, dacă se poate spune așa ceva. Cineva chiar a suferit în urma alegerii Mădălinei, dar nu cine mă așteptam eu. Eram aproape sigură că Mădălina va rămâne cu Naum, iar de-a lungul romanului, îmi imaginam mai multe alternative:
1. Se va despărți de Sorin, care va rămâne cu asistenta, iar Maria și Matei își vor urma fiica pe Toria, revenind din când în când pe Pământ, pentru a-și vizita rudele.
2. Același scenariu de mai sus, doar că Mădălina va rămâne pe Toria și își va vizita părinții rămași pe Pământ aproape zilnic. Și cu spitalul cum rămâne? Ei bine, în ambele cazuri, Mădălina va ajunge o vindecătoare renumită pe Toria, datorită pregătirii medicale, dar mai ales, datorită puterilor sale magice.
3. Mădălina va face naveta: pentru că nu poate renunța la spital, ziua merge pe Pământ, la serviciu, iar seara se întoarce pe Toria, pentru a fi alături de soțul ei, Naum. Oricum, Naum este ocupat toată ziua, ca orice conducător. Așa că nu va trebui să-l aștepte toată ziua, ci își va face și ea treaba. Tatăl său, Matei, este mai mult pe Toria decât pe Pământ, de când face parte din Consiliu, așa că atunci când ea pleacă, el se întoarce și invers.
Dar să revenim la finalul real! Mădălina rămâne cu Sorin, având un copil cu Naum. Nu se poate, chiar ajunge să-mi pară rău de Naum! Am rămas contrariată, cu atât mai mult cu cât seria se termină. Acel „SFÂRȘIT” mă omoară! Sigur nu urmează o continuare, în care Naum să-și facă apariția? Nu știu, dar nu mă împac! Dacă la sfârșitul celui de-al doilea volum, și mie mi se părea Sorin varianta cea mai bună, acum nu! După mine, Mădălina n-are ce căuta cu Sorin! Cum se poate întoarce la Sorin, după tot ce a trăit împreună cu Naum, după ce au luptat cot la cot în acea bătălie? Cum de nu-i zboară gândul la Naum de fiecare dată când își privește fiul în ochii negri? Nu, tot ce sper este o continuare, în care drumurile li se vor intersecta din nou!
Totuși, acest final este mai dramatic, te face să te gândești la el și după ce ai închis cartea. Dacă Mădălina ar fi rămas cu Naum și și-ar fi crescut fiul pe Toria, toată lumea era mulțumită, am fi avut un sentiment plăcut, dar poate că a doua zi nu ne-am mai fi gândit la cum s-a terminat.
Finalul real, însă, ne face să ne punem tot felul de întrebări; acel 3 ani și 5 luni (dacă nu este născut prematur, nu prea văd cum ar fi fiul lui Sorin și chiar în această situație aș fi avut îndoieli), ochii negri, ca ai lui Naum, și mai ales vorbele lui Iani: „- Ooo, dar este țigan de-al nostru, dacă mă uit bine la el”, răsucesc cuțitul în rană.

Chiar să nu mai aibă Mădălina nici o nedumerire asupra viitorului sau îi este teamă de ce ar putea vedea țiganca în palma ei? O întrebare la care numai autoarea poate răspunde…