vineri, 30 decembrie 2016

5 filme de vazut de Revelion

Ce poate fi mai plăcut în această perioadă, a sărbătorilor, când vremea de afară nu e prea îmbietoare, decât să stai sub plapumă, să citești o carte sau să vezi un film? Despre cărți am tot vorbit, așa că v-am pregătit o listă de filme care să vă delecteze acum, în preajmă de Revelion. Nu au neapărat tematica de Revelion, dar sunt bune de urmărit în jurul acestor date festive. De ce? Nu mă întrebați, nici eu nu știu. Fie că le-am urmărit în preajma sărbătorilor și de atunci le asociez cu ele, fie alte motive, chiar nu știu:http://literaturapetocuri.ro/5-filme-de-vazut-de-revelion.html

vineri, 23 decembrie 2016

Vouă ce cărți vă aduc aminte de Crăciun?

I-am invitat pe membrii echipei Literatura pe Tocuri să ne spună cum văd ei legătura dintre cărți și Crăciun. Ce cărți asociază ei cu această sărbătoare. Ce cărți le aduc aminte de Crăciun. Să vedem ce au de spus: http://literaturapetocuri.ro/voua-ce-carti-va-aduc-aminte-de-craciun.html

Bărbați celebri din literatura polițistă, personaje care au făcut istorie

In numărul trecut al revistei, am vorbit despre femeile-detectiv din literatura polițistă. Femei care s-au impus într-un domeniu până nu de mult rezervat bărbaților. Totuși, ca să nu discriminăm, continuăm cu bărbați celebri din literatura polițistă, personaje care au făcut istorie https://randuricudichis.wordpress.com/2016/12/23/barbati-celebri-din-literatura-politista-personaje-care-au-facut-istorie/

joi, 22 decembrie 2016

Urări de Crăciun

                                              
„Tis' the season to be jolly la la la la la la la… ”
Se spune că de sărbători e timpul să devenim mai buni, mai înțelegători unii cu alții, mai calmi… În cazul meu, mai buni certăreți!
22 decembrie, pe la ora 17. Full, nici un taxi. Eu și maică-mea obosite, după o zi plină, eu cu un ditamai borcanul de sos de roșii, vedem în sfârșit unul cu tarif normal, de 1,39. Un Apolodor cu numărul B 14 GIN. Vă dau aceste detalii pentru a-l evita. Evitați pe cât posibil să mergeți cu firma Apolodor, în afară de experiența mea, am citit review-uri foarte proaste la adresa lor! Și când vedeți mașina cu acest număr, chiar dacă e singura din stația de taxi, fugiți unde vedeți cu ochii!
Deci să revenim în acea seară feerică de dinaintea Crăciunului: am deschis portiera, am spus frumos „Bună seara!”, la care șoferul, un „domn” între două vârste, înalt, cu ochelari și față prelungă (vă dau descrierea pentru a-l evita), înainte de a mă urca, îmi aruncă plictisit și arogant peste umăr: „Unde mergeți?”
Îi spun eu unde merg, la care îmi răspunde: „Nu merg!”
Era tot ce-mi mai lipsea, ca-n bancul ăla cu copilul care-i spune bunică-sii: „Bine că ai venit, tati a zis că tu ne mai lipseai!”. Bucuroasă că în sfârșit găsisem un taxi cu tarif normal, cică nu merge. Așa mă enervează taximetriștii când fac așa! La care nervoasă, i-am zis ceva de genul:
- Bine că nu mergeți, asta-i nesimțire!
Și i-am trântit portiera. În loc să zică merci că nu l-am făcut pe față nesimțit, ci indirect și finuț mi-am exprimat părerea că ceea ce face el se numește nesimțire, mangafaua a ieșit din mașină și a început să vocifereze. Din una în alta, mi-a strigat:
- Am client, proasto!
Nici eu nu m-am lăsat mai prejos și m-am lăudat cu vocabularul meu suburban:
- Proastă e mă-ta, bă, boule!
Uite cum mă certam în mijlocul străzii, aruncând cu tot felul de invective! Yeeeyyy, Crăciunul la români!
Maică-mea mă striga de zor, se speriase că ne ia ăla la bătaie, dar eu aveam un atu: păi dacă-i dădeam în cap cu borcanul de bulion, lat îl lăsam J)). Auzeați pe la știri: „O tânără cu geacă albă și fes mov este căutată de Poliție pentru agresarea unui taximetrist aflat în stare gravă la Urgență, cu capul spart.”
A, că veni vorba de Poliție! L-am amenințat că chem Poliția și Protecția Consumatorului, dar tot
maică-mea mai deșteaptă. Cică: ”Lasă, că-l înregistrăm!”
La care eu, ca la comandă, am scos telefonul si am început să fac poze. Au ieșit cam mișcate, dar dacă dai cu zoom și te holbezi, vezi numărul mașinii. Taxi-ul ăla galben, parcat pe carosabil. De abia atunci „domnul” s-a potolit și a intrat în mașină, probabil ca să nu-i pozăm fața.
Client, zău așa? Dacă era adevărat, de ce n-a spus stimabilul așa de la început? Dacă aștepta client, nu era dispus să meargă undeva, dar el era, din moment ce m-a întrebat destinația. Și ce mă deranjează cel mai mult în toată treaba asta e mitocănia. Asta cu „Nu merg nu știu unde” mă scoate din sărite și cel mai mult atitudinea. Una e să spui frumos „Domne, nu pot să merg pt. că…” și alta să arunci plictisit un „Nu merg!”. Mai ales că nu ploua cu taxi-uri pe acolo. Iar ieșitul din mașină și aruncatul cu „apelative din cele mai fine”… Nu mai zic nimic.
 E adevărat că nici eu n-am stat potolită pentru că recunosc, nu prea-s pe treaba mea. Probabil i-a mers cu alții, care i-au acceptat fără să riposteze refuzul mitocănesc. E, o fi obișnuit cu oamenii civilizați, nu se întâlnește zilnic cu o nebună dispusă să-i facă scandal și să înjure mai tare ca el și birjarii la un loc.


În final, vă zic sărbători fericite, bla bla bla și aveți grijă în ce taxi vă urcați! Evitați firma Apolodor și în special acest șofer! 

luni, 19 decembrie 2016

Moartea vine la premiera - Lucia Verona

Motto: „Așa se întâmplă în viața reală, alegerile au consecințe, uneori grave.”

„Moartea vine la premieră” este noul roman al Luciei Verona, lansat de curând la Gaudeamus, eveniment la care am și asistat, de altfel.
Povestea o are în centru pe Stella Marian-Harrington, soprană celebră cu veleități de detectiv, căsătorită cu lordul Peter Harrington și consumatoare de romane polițiste:
„Era modul ei de a se relaxa după repetițiile obositoare sau după spectacole și, desigur, în avion. Alte genuri literare citea doar în vacanță, ceea ce i se întâmpla destul de rar. „Alții se relaxează cu băutură, sex, droguri, jocuri mecanice… Romanele polițiste sunt mult mai puțin periculoase”continuarea aici 

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Dragoste la prima inghititura

După degustarea mai multor tipuri de vinuri, la prezentarea ultimului, Dessert de Corcova, deja nu mai voiam să beau. Erau așa multe, că mă gândeam că plec de acolo pe 7 cărări, însă m-au convins exclamațiile de încântare ale celor din jur. Așa că am întins mâna, nu prea convinsă, vedeti aici spre ce

joi, 15 decembrie 2016

Harry Potter și Copilul Blestemat

ATENȚIE! ARE SPOILERE LA GREU! (nu vreau să mă înjurați, așa că dacă nu ați citit încă și vreți să aflați cu ochii voștri, țineți cont de avertisment!)
Despre Harry Potter and the Cursed Child am mai scris aici, n-o să mă repet. De curând am citit și traducerea, Harry Potter și Copilul Blestemat. Pot spune că am înțeles povestea mai bine, așa că mulțumesc editurii pentru traducere! A fost mult mai simplu să citesc în română.
Totuși, nu-mi place deloc cum sunt traduși unii termeni. De exemplu, Trimagiciada, Mortivori, Girotimp… Inițial nu știam la ce se referă. Ca să nu mai spun că unii termeni chiar nu-i regăsesc: „bâzâiuțe efervescente”? Fără glumă, chiar nu știu ce sunt. E cineva bun să-mi echivaleze termenul?
Am reîntîlnit alți termeni din traducerea nouă, dar nu voi relua părerea despre ei, pe care o puteți găsi aici.
Însă pentru mine, întotdeauna vor fi:
- Weasley Bing-Bong, și nu Farmacofarsele Fraților Weasley;
- Devoratori al Morții și nu Mortivori; lăsând la o parte preferința personală, este și o traducere mai corectă pentru „Death Eaters”;
- Clepsidra Timpului și nu Girotimp;
- Uriași și nu giganți;
- Harta Ștrengarilor și nu a Prădătorului;
- Tom Riddle și nu Tom Doodler
- Turnirul Celor Trei Vrăjitori/Trivrăjitor și nu Trimagiciada (sună oribil!);
- Sânge-Mâl și nu Sângegros, dar despre asta am mai discutat în alt articol;
- Poțiuni și nu Filtre și Elixire;
- „Năzbâtie îndeplinită” și nu „Gata cu poznele!”;
- „Jur solemn  că nu-s bun de nimic” și nu „Jur solemn că sunt pus pe rele”;
- Portal și nu Teleportcheie;
- Algebranhii și nu Iarba-peștilor;
- Joben Magic și nu Pălăria de Selecție;
- Înaintaș și nu trăgaci;
- Hoțoaică aurie și nu Smici de aur;
- Vraja Cap-în-Bulă și nu Cap-Balon (deși trebuie să recunosc că e mai clară ultima traducere);
- Marea Sală și nu Sala de Festivități
În afară de termeni, o frază m-a derutat foarte tare:
„Harry, de câtă vreme te doare cicatricea?
Se întoarce spre Ginny. Chipul lui spune totul.
HARRY: De douăzeci și doi de ani.”
Ca și cunoscătoare a seriei, sunt sigură, dar absolut sigură că de douăzeci și doi de ani nu-l mai duruse cicatricea, nu că îl durea de douăzeci și doi de ani.
Lăsând la o parte aceste aspecte, pot spune că citind în română, am aprofundat mai bine. Citind în engleză, eram mai atentă la bariera limbii decât la povestea în sine. Așadar, ce am observat în plus: Albus seamănă cu Harry mai mult decât am crezut la prima vedere:
„Un Potter!… În anul nostru!
Are părul tatălui lui. Da, are părul exact ca el!”
Nu, nu mă refer la asemănarea fizică. Nu vă sună cunoscut? Se miră lumea de el la fel cum se mira de Harry în prima zi la Hogwarts. De fapt, în final și Harry recunoaște că în ciuda aparențelor, Albus seamănă mai bine cu el decât James:
„HARRY:James nu seamănă deloc cu mine.
ALBUS: Nu?
HARRY: Pentru James totul este ușor. Pentru mine copilăria a fost o luptă continuă.
ALBUS:Și pentru mine tot așa.”
Încă ceva ce mi-a scăpat la prima citire, cea în engleză: când Albus dă foc prin magie învoirii de la tatăl său de a merge la Hogsmeade, pe peron: parcă vrăjitorii minori n-aveau voie sa facă vrăji în afara școlii. Sau până și asta s-a schimbat între anii scurși?
Mi s-a părut amuzant cum Draco avea clepsidra (pentru mine este tot clepsidra timpului, nu girotimp)
originală, de aur (doar e un Malfoy, he sparkles all the time) , în timp ce aceea deținută de Nott era de tinichea. Atât de tare m-a amuzat, încât mi-am imaginat o grămadă de clepsidre de tinichea de vânzare pe tarabele din Obor! Unele lucruri nu se schimbă, tot familia Malfoy are ce-i mai bun!
Că tot veni vorba de Malfoy, v-am zis cât de mult îmi place de Draco și de Scorpius în această nouă carte? V-am spus, în articolul despre varianta în engleză

Cam atât despre „Harry Potter și Copilul Blestemat”. Atât cât poate fi spus într-un articol limitat ca spațiu și timp, că altfel mi-ar lua săptămâni…
Voi ce părere aveți despre noua carte? Dar despre traducerea ei? La mine e clar, indiferent de acuratețea noii traduceri, tot cea veche e mai bună. Motivul e simplu: e a mea, a unei generații.

Sursă foto: Pinterest 

miercuri, 14 decembrie 2016

Discretie intr-o sticluta

Ba da, dar s-au terminat înainte să apuc eu să scot toată ceara! Până să deschid altul s-a întărit pe picior de-mi venea s-o tai cu cuțitul! E un coșmar, crede-mă!http://literaturapetocuri.ro/discretie-intr-o-sticluta.html

Insula purgatoriului - Lucian Ciuchita

În carte, avem de a face cu un Sistem corupt, care pentru a prelua puterea, s-a folosit de o manipulare în masă: îndepărtarea adevăratelor valori, promovarea pseudo-valorilor, dezinformarea și îndobitocirea populației, pentru a fi mai ușor de condus în direcția dorită.

Sistemul orchestrează totul: intelectualii, oamenii inteligenți și citiți, care nu pot fi conduși după bunul plac, au fost colonizați la Marginea Orașului; totul este guvernat de bani, de consumerism, percepându-se taxe și impozite pentru orice, chiar și pe Oxigen.http://literaturapetocuri.ro/insula-purgatoriului-de-lucian-ciuchita.html 

joi, 8 decembrie 2016

Secrete - Rodica Mijaiche

Este un roman ce reunește romantismul, umorul, acțiunea. Și ce mi-a plăcut cel mai mult, este un roman profund psihologic. Lucrurile nu se întâmplă pur și simplu, personajele nu sunt bune sau rele de la natură, ci motivațiile, faptele și trăsăturile personajelor sunt motivate psihologic:http://literaturapetocuri.ro/secrete-de-rodica-mijaiche.html

marți, 6 decembrie 2016

Teroare la priveghi- Anii '50, poveste adevarata

Un priveghi, mortul în coșciug, babele curioase, ca de obicei, pe lângă. Deodată, mortul mișcă un deget. Toate babele au luat-o la fugă afară din casă, îmbulzindu-se spre ușă și chirăind cât le țineau puterile.http://literaturapetocuri.ro/teroare-la-priveghi-anii50-poveste-adevarata.html 

luni, 5 decembrie 2016

Vine Mos Nicolae!!!

Vine Moșul și eu nici nu știam. Uitasem complet. Și când eram mică, vaaaiii, așteptam cu înfrigurare! Cum se făcea octombrie, deja începeam să visez la ce-mi va aduce Moșul. La acea seară magică, că așa o vedeam: o seară magică.http://literaturapetocuri.ro/vine-mos-nicolae.html