miercuri, 31 august 2016

miercuri, 17 august 2016

Harry Potter and the Cursed Child - impresii și păreri personale

ATENȚIE! ACEST ARTICOL ESTE PLIN DE SPOLIERE! Este adresat celor care au citit deja „Harry Potter and the Cursed Child” sau care nu au citit încă, dar nu-i deranjează să afle înainte ce se întâmplă. Dacă vreți să aflați ce se întâmplă direct din carte, OPRIȚI-VĂ ACUM!
Ia că am citit și eu controversata carte nou apărută! Atâtea păreri negative și contrariate, încât nu puteam rămâne indiferentă. Sunt fan Harry Potter, am crescut cu Harry Potter, de la 12 la 18 ani, așa că nu puteam rezista. O să mă întrebați după atât timp, tot la Harry Potter ai rămas? Nu pot decât să răspund prin celebra replică: „After all this time? Always!” Cunoscătorii știu!
Este ciudat să apară o carte nouă Harry Potter după atât timp. E ca și cum… ar reapărea Voldemort.
Despre cât de dezamăgiți sunt fanii de această ultimă carte s-a scris mult. Despre cât de aiurea e totul, la fel. Și eu am păreri negative, dar hai să nu fiu cusurgioaică și să încep cu ce mi-a plăcut:


1. Evoluția lui Draco
M-a surprins plăcut personajul care a devenit Draco. Aceasta întărește ideea principală a seriei, că
alegerea primează în fața vicisitudinilor vieții. Așa cum Harry, cu toată copilăria lui nefericită, nu a devenit un psihopat, precum Voldemort, Draco, în ciuda istoricului întunecat al familiei sale, a ales lumina. Am avut plăcuta surpriză să regăsesc un Draco matur emoțional (chiar mai O.K. decât Harry), adaptabil și dornic să colaboreze pentru a îndrepta lucrurile.
„You — the three of you — you shone, you know? You liked each other. You had fun. I envied you those friendships more than anything else.”
„And being alone — that’s so hard. I was alone. And it sent me to a truly dark place. For a long time. Tom Riddle was also a lonely child.”

2. Scorpius
Ciudat că în cartea asta nouă, personajele mele preferate sunt din familia Malfoy! Chiar îmi place de Scorpius, fiul lui Draco. Este un băiat inteligent, cu simț critic și în ciuda traumei familiale cauzată de moartea mamei, echilibrat emoțional. Spre deosebire de Albus, nu urmează orbește orice spune Delphi. Pune la îndoială, cântărește, cumpănește, gândește logic. Zici că e fiul lui Hermione! Și îl aduce pe Albus cu picioarele pe pământ. La fel cum face Draco cu Harry la un moment dat. A, și demontează prejudecata că Slytherinii sunt nașpa.
„SCORPIUS: Okay, second point — more significant point — we’re going back without any knowledge of whether we can travel back afterwards. Which is exciting. Maybe we should just — try going back an hour, say, first and then . . .
DELPHI: I’m sorry, Scorpius, we’ve no time to waste. Waiting here this close to the school is just too dangerous — I’m sure they’ll be looking for you and . . .
ALBUS: She’s right.”
„PROFESSOR McGONAGALL: And I’m pleased to announce Gryffindor’s newest member of the Quidditch team — our — (she realizes she can’t be partial) your superb new Chaser — Rose Granger-Weasley.
The hall erupts into cheers. SCORPIUS claps alongside them all.
ALBUS: Are you clapping her too? We hate Quidditch and she’s playing for another House.
SCORPIUS: She’s your cousin, Albus.”

3. Mesajul trimis prin pătură.
Un lucru care mi-a adus aminte de vechile vremuri din Harry Potter. Mi s-a părut o treabă ingenioasă, Albus și Scorpius să-i trimită lui Harry un mesaj prin timp, folosindu-se de pătura sa din fragedă pruncie. Și am fost sigură de la început că pătura aceea va juca un rol important!

4. Draco versus Harry, Hermione și Ron
La inceputul piesei și mai târziu, când Draco vine acasă la Harry și Ginny, parcă ne întoarcem în timp la Hogwarts:
„HERMIONE: Draco. Harry brought this matter to the attention of the Ministry. And I — as Minister forMagic —
DRACO: A vote you only won because you are his friend.
RON is held back by GINNY as he charges at DRACO.
RON: Do you want a smack in the mouth?”

5. Hermione, Ministrul Magiei
Chiar o vedeam în această funcție, pe care o merită din plin. Lucrurile ar sta altfel dacă am avea și noi o Hermione ministru.

6. Snape, la fel și într-o realitate alternativă
Într-o realitate alternativă, în care lumea este condusă de Voldemort, Snape n-ar fi murit, ci și-ar fi continuat rolul de agent dublu. Ar fi continuat să lupte în rezistența împotriva lui Voldemort, alături de Hermione și Ron. Patronusul lui este tot o căprioară și este la fel de acru în aparență. Deși pe mulți i-a mirat felul în care îi vorbește lui Hermione, considerând-o o elevă mediocră, eu mă așteptam. Până la urmă, acesta e Snape! Al dracu’ pe afară, extraordinar în interior.

7. Profesoara McGonagall, directoare la Hogwarts
O funcție pe care o merita de când a murit Dumbledore. Sunt un mare fan al Minervei McGonagall și îmi place că rămâne la fel de neînduplecată:
„PROFESSOR McGONAGALL: Harry, I’ve considered this and decided I want no part of it. Whatever you threaten, I — […]
PROFESSOR McGONAGALL: I just don’t think I can interfere in friendships and I believe —”

8. Evoluția lui Albus Potter
Deși nu mi-a plăcut deloc la început personajul lui, mă bucur că în urma evenimentelor prin care trece (în parte din cauza prostiilor lui), se schimbă în bine. La final este mai matur, mai cu picioarele pe pământ, mai împăcat cu sine, piesa aducând, din acest punct de vedere, cu un bildungsroman. Sunt sigură că Scorpius a avut o influență importantă în această evoluție.

Bun, acum să trecem la ce nu mi-a plăcut (lista e cam lungă, vă avertizez):

1. Cedric Diggory, Devorator al Morții
Haaaaaa?!!! Pe bune?!!!! Într-o realitate alternativă, Albus și Scorpius, mânați de dorința de a-i salva viața lui Cedric, au modificat trecutul, făcându-l de râs la proba a doua de la Turnirul celor Trei Vrăjitori. Ca o consecință, Cedric s-a simțit foarte umilit pentru că a ratat competiția și a devenit Devorator al Morții.
Poveste mai cusută cu ață albă n-am întâlnit nicăieri. Cedric? Băiatul ăla frumușel și cu bun-simț, care i-a dat un indiciu lui Harry pentru proba a doua din Turnir? Care îl îndemna pe Harry să ia el Cupa la final? E adevărat că Harry îi spusese la rândul său despre dragonii de la prima probă și că la a treia i-a salvat viața, dar un potențial Devorator al Morții nu i-ar fi întors favorurile. Pur și simplu, Cedric nu are profilul unui criminal în serie, Devorator al Morții. În plus, unde rămâne alegerea? Mesajul seriei, care ne spune că alegerea face diferența? Unde este alegerea aici, dacă Cedric, supărat pe viață că n-a câștigat Turnirul, devine Devorator al Morții și îl omoară pe Neville? Pe Neville? Ce să aibă, maică, cu bietul Neville? Cedric n-ar fi omorât nici o muscă. Nu, nimic n-o să mă convingă de asta.

2. Neglijența lui Hermione
Alt lucru cusut cu ață albă este slaba securitate din biroul lui Hermione, cu atât mai mult cu cât era Ministrul Magiei. Cum e posibil ca Hermione cea deșteaptă și analitică să țină Clepsidra Timpului la ea în birou, protejată de o amărâtă de ghicitoare? Păi Hermione pe care o știu eu, cea mai inteligentă vrăjitoare de vârsta ei, ar fi pus niște vrăji și blesteme protectoare să stea mâța-n coadă. Îmi amintesc cu drag și nostalgie ce vrajă a aruncat asupra unui posibil trădător al A.D.-ului (Armata lui Dumbledore), în anul 5. Cum fata aia s-a trezit cu fruntea plină de coșuri. Păi mă așteptam ca atunci când se apropiau de Clepsidră, să le apară ditamai bubele pe mâini, să nu mai poată să și le miște; sau o urlătoare: cum se apropiau de Clepsidră, să se audă un strigăt, ca acela de pe străzile din Hogsmeade, din cartea a șaptea, care anunța că umblă cineva pe afară după lăsarea întunericului.
Oricum, nu înțeleg ce căuta clepsidra în biroul Ministrului Magiei, și nu la Gringotts, într-un safe ferecat cu cele mai ingenioase farmece. Numai când mă gândesc la cât de greu au luat cupa din seif-ul lui Bellatrix Lestrange sau câte farmece păzeau piatra filosofală…

3. Saltul prin ani
Nici nu sunt bine ăia mici în anul 1 la Hogwarts, că ne și trezim în anul 4. Ce e amețeala asta cu trecerea superficială prin ani? Și altceva ce nu mi-a plăcut, de ce James și Lily, ceilalți doi copii ai cuplului Potter, apar doar tangențial? M-aș fi așteptat să aibă și ei o parte mai importantă în acțiune.

4. Albus Potter
Vai, ce m-a enervat băiețașul ăla la început! Noroc că își mai revine spre final…
Îmi venea mie să-l iau la palme, dar lui Harry… Se simte în umbra tatălui său, face orice pentru a deveni și el un erou. Vulnerabil la intrigile lui Delphi, decide că misiunea lui în viață e să salveze un tip mort acum 25 de ani. Fără să ia în considerare că Delphi e o străină, apărută de niciunde, îi acceptă necritic toate debitațiile și planurile aiuristice. Dezamăgitor fiul lui Harry Potter, și nu o spun pentru că a fost sortat la Slytherin sau pentru că nu-i place Vâjthațul, nu, Doamne ferește! O spun pentru felul în care se victimizează, crezând că e singurul adolescent cu probleme. Păi Scorpius, săracul, ce să mai zică? Corect, e adolescent, dar și Harry era adolescent la vârsta lui și el chiar salva lumea.
Referitoare la Albus, grăitoare sunt vorbele centaurului Bane:
„HARRY: My son is missing, Bane. I need help finding him.
BANE: And he is here? In our forest?
HARRY: Yes.
BANE: Then he is as stupid as you are.”

5. Atitudinea despotică și grosolană a lui Harry

Nu pot să cred că Harry folosește Harta Ștrengarilor pentru a-și spiona fiul! Folosirea Hărții în acest scop mi se pare aproape o blasfemie! Și nu numai atât, dar o angajează și pe profesoara McGonagall în această activitate absurdă, amenințând-o cu puterile conferite de funcția sa de la Minister…
Ăsta nu-i Harry pe care-l știam eu! Harry pe care-l știam eu nu i-ar fi interzis fiului său să păstreze legătura cu singurul prieten, chiar dacă acesta este fiul lui Draco Malfoy. Chiar dacă suntem într-o realitate alternativă, tot nu-l recunosc pe Harry!

6. Ron și Padma, Hermione acritură

Într-o realitate alternativă, Ron este căsătorit nu cu Hermione, ci cu Padma Patil! Da, da, sora lui Parvati, care l-a însoțit la bal în anul 4. Pe bune, Ron cu Padma? N-aveau nici în clin, nici în mânecă!
Și Hermione să-l fi refuzat pe Krum din cauza dracilor ălora de copii de la Durmstrang? Păi nu era musai să-i pună Krum să-l saboteze pe Cedric, de unde știa că n-au acționat de unii singuri? Sunt sigură că Hermione cea analitică ar fi luat asta în calcul. Și la cât e Hermione de orgolioasă, nu cred că ar fi mers cu Ron la bal.
La fel ca în cazul lui Cedric, nu o văd pe Hermione transformată într-o profesoară acră, în stilul lui Snape, gata să ia puncte cu duzina. Unde mai e alegerea?

7. Slaba securitate de la Turnirul celor Trei Vrăjitori

Păi dacă niște copii de 14 ani pot să-i ia bagheta unuia dintre concurenți, înseamnă că oricine din public ar fi putut sabota concursul. Ce-ar fi fost ca majoritatea elevilor să-i saboteze pe reprezentanții școlilor concurente?

8. For Voldemort and Valor

Este atât de dark lumea din acea realitate alternativă, încât zici că e la mișto. Voldemort Day, Umbridge directoare, Dementori mișunând ca animalele de casă, Draco la minister, în locul lui Harry, Încuiați și Sânge-Mâli torturați, de mă mir că mai există, sânge pe pantofii lui Polly Chapman, Scorpius este Scorpion King, iar ceilalți elevi îi fac temele, ca sclavii; Harry și Neville morți, Cedric Devorator al Morții.
În plus, Draco nu mai are evoluția minunată care îmi plăcea atât de mult. Este încă un acolit al lui Voldemort.
Dictatură voldistă (termenul e inventat de mine, nu-l căutați pe nicăieri), slogane desprinse parcă din fascism sau comunism.
Nu, e aiurea rău! Noroc cu Scorpius, Snape și Hermione.

9. Delphi, fiica lui Voldemort și Bellatrix

Ce??!!! Deși eram sigură că Bellatrix manifestă pentru stăpânul ei ceva mai mult decât devotament, însăși ideea „Voldemort tată” mi se pare atât de aiurea… De ce ar fi vrut Voldemort un copil? Nu s-ar fi temut că acesta va deveni al doilea Lord Întunecat, poate chiar mai puternic decât el? Iar ideea că familia Malfoy nu știa nimic despre acest copil este atât de improbabilă…

10. Scorpius, fiul lui Voldemort

Chiar dacă sunt simple zvonuri, am crezut că nu înțeleg eu bine engleza. Probabil oamenii ce credeau acele zvonuri n-aveau creier. În primul rând, de unde știau că problema în a avea copii era a lui Draco? În al doilea rând, dacă Draco nu putea avea copii, de ce ar putea Voldemort? Iar ideea de a o trimite pe Astoria înapoi în timp pentru această „misiune”… Aiurea rău de tot!

11. Transfigurarea lui Harry în Voldemort

Nu-mi amintesc din celelalte cărți să poți transfigura un om în altul specific. Dacă ar fi posibil, ce rost ar mai avea Polipoțiunea? La ce bun să stai până la luna plină să culegi toate ingredientele, să pândești persoana pentru a lua ceva din ea, dacă pur și simplu te poți transfigura sub forma ei?
Bine că n-a rămas Harry fără nas, cu ochii roșii și chel!


Da, cam asta e părerea mea despre continuarea poveștii. Nu mai e ce a fost. Obișnuită într-un fel, continuarea mi s-a părut foarte ciudată. Cu toate acestea, sunt curioasă să văd piesa. Voi ce spuneți?

vineri, 12 august 2016

Malefic la feminin: relele din cărți pe care le iubim

Ce farmec ar mai avea literatura fără „reaua din poveste”? Fără personajele negative feminine, care dau sare și piper acțiunii? V-am pregătit un festin, o selecție a celor mai bine construite personaje negative feminine din literatură. Femei diabolice, dar pe care nu le putem urî în totalitate; le iubim și le urâm în același timp. Pentru că ele sunt farmecul poveștii, fără de care acțiunea ar fi mai săracă. Ele alungă plictisul și monotonia. Pentru că e plictisitor când sunt toate bune și frumoase, nu-i așa? Fără personajele negative, care să...  http://www.jurnaldecarte.ro/malefic-la-feminin/

joi, 11 august 2016

Best of Mystery & Horror – Revista de Suspans

„Unele lucruri care ți se arată nu te mai lasă în veci să îți pui capul pe pernă și câteodată e bine să dormi, nepoate, trebuie să mai și dormim.” (Înainte să putrezească totul de Felix Tzele)

M-am bucurat foarte tare când am văzut că și la noi se scriu povești aparținând genurilor horror și mystery. Avem un folclor atât de bogat, încât este păcat să nu-l valorificăm.http://literaturapetocuri.ro/best-of-mystery-horror-revista-de-suspans.html