duminică, 14 februarie 2016

Dragostea vinde

Dragostea… vinde. Știu, vă așteptați la o propoziție romantică, poetică, sensibilă etc. Ei bine, ar trebui să vă obișnuiți. Nu veți scoate de la mine așa ceva J). Nu sunt nici romantică, nici poetică (poate din acest motiv nu mă omor după poezii). În schimb, sunt realistă. Dragostea vinde și încă foarte bine.
Uitați-vă în jurul vostru: azi, 14 februarie, cofetăriile și magazinele, florăriile sunt pline. Peste tot vezi inimioare, floricele și tot felul.
De când mă știu, sunt anti-Valentine’s Day declarată. De ce? Pentru că o consider o sărbătoare a kietsch-ului. Nu neapărat pentru că este împrumutată de la americani. Împrumutat de la americani este și Halloween-ul. Nici cu Dragobetele nu sunt, deși e de la noi.
Valentine’s Day sau mai nou, Ziua îndrăgostiților, este o sărbătoare a kietsch-ului. Prea mult dulce (si v-o spune o amatoare a dulciurilor): prea mult roz și roșu, prea multe inimi, totul în jur pare a lua formă de inimă: baloane în formă de inimă, prăjituri în formă de inimă, obiecte de pluș în formă de inimă. Pe Internet, cele mai multe vizualizări le au articolele cu subiecte romantice. Pe 14 februarie, toată lumea devine brusc romantică: toată lumea postează lucruri romantice, ascultă melodii romantice, urmărește filme romantice. Prea mult „romantic”!
Astăzi, 14 februarie, cofetăria A. (nu dau nume pentru a nu sări lumea că fac reclamă) era plină ochi: cozi până la ușă. Și lumea tot venea. Spânzurate de tavan stăteau baloane în formă de… ce altceva decât de inimioară? Mă uitam eu în sus și mă gândeam: cum ar fi să am un ac și să înțep baloanele? J)  Să facă „bum!”. Sau să vin cu alt balon, pe care să scrie „EU NU!” și să-l pun lângă cel pe care scria banal și clișeic „Te iubesc!”. În vitrină, prăjituri, unele în formă de inimă, lângă ele, trandafiri roșii din zahăr.
Sunt sigură că deja vă spuneți: „Aha, zici tu așa, dar tu ce căutai în cofetărie de Ziua îndrăgostiților?”. Sărbătoream. Nu, nu Ziua Îndrăgostiților, eram sigură că asta veți crede. Întâmplarea face că mâine este ziua mamei mele și venisem să ridicăm tortul. Ce să-i fac dacă este născută la o zi de această „sărbătoare”?
De ce mai sunt anti-Valentine? Pentru că este prea vehiculată. Pentru că este a tuturor. Deja e banal.

Cea mai elocventă concluzie este că… dragostea vinde. Vedeți oamenii care se îmbulzesc în cofetării și magazine? Îi vedeți cum cumpără flori, animale de pluș, inimioare kietsch-oase? Asta e ideea! Cumpărați, cumpărați, cumpărați!

Desigur că fiecare e liber să facă ce vrea: să sărbătorească sau nu, să cumpere sau nu.

12 cupluri romantice din literatura (Partea a doua)

http://literaturapetocuri.ro/12-cupluri-romantice-din-literatura-partea-a-doua.html

joi, 11 februarie 2016

Cum e cu accesarea de fonduri?

Cum e cu accesarea de fonduri?

Cum e cu accesarea de fonduri

Probabil multă lume are un proiect în minte legat de pasiunile sale: să scoată pe piață o carte, să organizeze o expoziție sau un festival, să promoveze anumite valori ale țării noastre și multe alte idei interesante. De câte ori nu ați spus: „Dacă aș avea bani, aș face cutare lucru.”
Dar de multe ori avem mintea plină de idei și mijloace limitate de a le pune în practică. Un exemplu de impediment ar fi fondurile insuficiente. Ce putem face într-o astfel de situație? Putem face un împrumut la bancă. Dar ar fi nevoie să împrumutăm o sumă foarte mare, ceea ce nu este o idee foarte bună. Sau ar fi dacă am împrumuta o sumă mai mică, pe care suntem siguri că o putem restitui.
Și cu restul fondului cum rămâne? Putem să ne împrumutăm la rude și la prieteni. Dar deși probabil mai înțelegători și mai flexibili decât băncile, nu putem să abuzăm de bunăvoința lor prea mult. În plus, ne vom îngloda în datorii: o sumă acolo, o sumă în altă parte și uite cum te trezești peste noapte plin de datorii. Mai ales că există un risc ca proiectul să nu dea roade, cu alte cuvinte, să nu ne scoatem banii. Și atunci? Ce facem cu banca și cu datoriile la rude și la prieteni?
O soluție ar fi accesarea de fonduri. Ce accesare de fonduri? De unde fonduri? Simplu: fonduri europene. Și așa sunt la modă! Prin accesarea de fonduri europene ne putem duce proiectul la îndeplinire. Sunt tot felul de programe care se ocupă cu acest lucru: susținerea oamenilor să-și transforme ideile în ceva concret. Trebuie ca ideea ta să fie suficient de convingătoare, promițătoare și fezabilă pentru a primi finanțarea. Cu alte cuvinte, va trebui să justifici de ce merită să se investească în proiectul tău. Desigur că nu toată suma poate fi acoperită din accesarea fondurilor. Persoana care dorește finanțarea va trebui să depună un mic procent și din alte surse (credit bancar, venituri proprii etc).
Dacă nu îți va fi acceptată cererea din prima, nu te descuraja! Anul următor vei putea să aplici din nou. Ba mai mult, faptul că ai perseverat în planul tău și că nu te-ai lăsat păgubaș îți va crește șansele în primirea finanțării! Vorbesc serios, nu e glumă! Interesați-vă și o să vedeți!
Acestea fiind spuse, succes în realizarea proiectelor și în accesarea de fonduri!

HOTELURI, PENSIUNI SAU AMÂNDOUĂ?

Rodica Ojog-Brașoveanu spunea într-un interviu că i-ar plăcea să locuiască permanent într-un hotel. Cred și eu, probabil mulți ar prefera, mai ales dacă este un hotel de 5 stele. Acum problema este dacă ne permitem să locuim permanent într-un hotel, cu atât mai mult cu cât acesta este de 5 stele.
Unii spun că din contră, mult mai bine este acasă, că hotelurile, oricât de luxoase ar fi, sunt impersonale. Adevărul este undeva la mijloc: pentru a ne plăcea să locuim într-un hotel, măcar să merite! Adică să ni se ofere tot confortul, să nu ne simțim incomod, să fie camera spațioasă, în câteva cuvinte, să ne simțim bine între acei pereți. Dacă nu ne simțim bine în acel hotel, mai bine alegem varianta „acasă”. Principalul avantaj în ceea ce privește o ipotetică locuire permanentă într-un hotel este faptul că suntem scutiți de treabă: nu trebuie să spălăm, să facem curat, să facem paturile, să ordonăm lucrurile; personalul hotelului face asta pentru noi: cearșafurile și prosoapele sunt schimbate cu regularitate, paturile sunt făcute, totul este pus în ordine fără a fi nevoie să mișcăm un deget.
Când spun „hotel”, mă gândesc la „Hotel Bertram” de Agatha Christie sau la „Rebecca” de Daphne du Maurier, unde acțiunea începe într-o vacanță, într-un hotel. Cuvântul îmi evocă și filme în care acțiunea s-a petrecut într-un hotel: „Shining” sau „Gran Hotel”. Nu de puține ori, hotelurile în care eram cazată îmi stimulau imaginația, gândindu-mă cum ar fi dacă ar începe să se petreacă lucruri precum în „Shining”. Mă mai gândesc la vacanță, la peisaje însorite. Probabil multe persoane asociază hotelurile cu vacanța, pentru că de cele mai multe ori stăm la hotel atunci când mergem în vacanță. Hotel sau pensiune.
Cei care consideră că hotelurile sunt impersonale pot opta pentru pensiuni. Se întâlnesc mai ales în locurile pitorești și atmosfera este diferită de cea a unui hotel. Lumea este mai degajată, sunt mai multe activități comune, poți relaționa cu alți oaspeți și cu patronii pensiunii. Deci pentru cei mai sociabili, cărora le place să relaționeze și să lege prietenii într-o vacanță, pensiunile sunt opțiuni mai potrivite decât hotelurile. Plus că de regulă, prețul pentru cazarea la pensiune este mai scăzut decât în cazul hotelului. Ca și în cazul unui hotel, condițiile sunt foarte importante. Pentru o vacanță reușită, este necesar confortul, indiferent dacă ne cazăm la hotel sau la pensiune.
Pensiunile îmi aduc aminte de un roman scris de Rodica Ojog-Brașoveanu, de fapt primul său roman poilițist, „Moartea semnează indescifrabil”. De ce? Pentru că acțiunea se petrece la o pensiune de la munte. Aer curat, peisaje frumoase, odihnă… Și bineînțeles, crimă.pensiune
Dar nu vă impacientați, este puțin probabil ca hotelurile și pensiunile la care vă cazați să fie scenele unor astfel de… incidente. Și cum vacanța bate la ușă, ar trebui să ne gândim ce preferăm: hoteluri sau pensiuni.
Să vă spun eu? Prefer hotelurile, dar depinde de situație, există regiuni în care pensiunile sunt foarte drăguțe, cu oameni ospitalieri și mâncare delicioasă. De ce de regulă prefer hotelurile? Pentru că nu sunt prea sociabilă, de regulă nu caut neapărat să relaționez într-o vacanță și chiar dacă unora hotelurile li se par impersonale și aseptice, mie tocmai asta îmi place: impersonalitatea lor. Și nu în ultimul rând, îmi stimulează imaginația: închid ochii și mă visez ori în Hotel Bertram, ori în luxosul hotel din „Rebecca”, ori în… „Shining”: „Here’s Johnny!”
Voi ce preferați? Hoteluri sau pensiuni?
Scris de Sorina Ciocârlan. Credit foto: ziuaveche.ro și turism.bzi.ro

TU AI APELA LA COSMETICA DE LUX?

Cărei femei nu îi place să fie răsfățată la o ședință de cosmetică de lux? Să ai parte de cele mai noi tratamente asupra pielii, părului, unghiilor?
Vedem actrițe care arată senzațional. În același timp, pe Internet circulă poze cu actrițe nemachiate. Toată lumea se grăbește să exclame: „Vai, dar cum arată nemachiată! Groaznic, n-o mai recunoști!”. Majoritatea sunt exagerări, dar există și un sâmbure de adevăr: în momentul în care filmează sau apar în public, actrițele sunt machiate, aranjate în mod profesional. Nu cum ne dăm noi acasă cu puțin ruj, fond de ten, rimel și gata machiajul! Nu, fiind persoane publice, o mare parte a timpului și-o petrec în saloane de cosmetică, în cabina de machiaj și așa mai departe. Este evident că din moment ce petrec ore în șir pe platoul de filmare, va trebui să arate la fel de fresh ca atunci când au ieșit din cabina de machiaj. În spatele imaginii impecabile stau cei mai mari specialiști în industria frumuseții, care știu perfect ce tip de machiaj, ce nuanță de ruj sau fond de ten i se potrivește fiecărei femei, în funcție de forma feței, de culoarea tenului, a ochilor, a părului și mulți alți factori pe care specialiștii îi cunosc mai bine. Este normal ca atunci când persoana respectivă apare fără acest machiaj profesionist, contrastul să fie uriaș, de unde și uimirea și câteodată satisfacția multora.
Așadar, machiajul profesionist și cosmetica de lux fac minuni. Pentru ca machiajul să fie aplicat corect, este nevoie de o curățare în prealabil a tenului: îndepărtarea punctelor negre, exfoliere, măști de revigorare a tenului și așa mai departe.
Prin cosmetică de lux înțelegem toate procedurile de înfrumusețare la un standard ridicat de calitate. Aceasta presupune și utilizarea produselor de calitate, cum ar fi creme, uleiuri, măști de față pentru tratamentele faciale. Desigur că același produs nu este bun pentru toată lumea. Fiecare persoană este unică, la fel și tenul ei. Unele au tenul gras, altele mixt, mediu sau uscat. Fiecare tip de ten are propriile sale nevoi. Și produsele la fel, sunt create în funcție de nevoile fiecărui tip de ten.
Așadar, cum să nu ne dorim o ședință (sau mai multe) de cosmetică de lux, din moment ce vom avea pielea mai fină, mai odihnită și curățată de impurități?
Totuși, cosmetica nu se referă numai la ten. Când spunem „produse cosmetice”, ne referim la o gamă mai variată: vopsea de păr, măști de păr, lacuri de unghii, tratamente speciale pentru unghii și păr. Cum părul și unghiile sunt produse cornoase ale pielii, este normal ca acea cosmetică de lux să se îngrijească și de ele.
Deci? Tu ai apela la cosmetica de lux?
Scris de Sorina Ciocârlan

MOBILA DE ALTĂDATĂ SAU MOBILA MODERNĂ

Tu ce tip de mobilă preferi? De-a lungul timpului, o dată cu obiceiurile și cu ritmul de viață, s-au schimbat și nevoile oamenilor. Implicit, s-a schimbat și stilul mobilierului, adaptat la nevoile oamenilor. În trecut, pe când interioarele erau foarte mari, se purta mobila grea, masivă. De ce să nu recunoaștem, are un farmec aparte, aducând cu sine un parfum al vremurilor de altădată…
Paturi cu baldachin, birouri mari, pentru a-i permite posesorului să se desfășoare scriind, suporturi de scrisori, biblioteci masive, scaune, fotolii frumos construite, oglinzi sculptate superb, secretaire-uri, masuțe pentru telefon, adevărate opere de artă.mobila de altadata
Totuși, în zilele noastre, o astfel de mobilă nu mai este practică, multe piese pierzându-și utilitatea; oamenii nu prea mai scriu pe hârtie, ci pe laptop/calculator, corespondenta este mai mult on-line, nemaifiind necesar un suport de scrisori, chiar și cărțile sunt întâlnite din ce în ce mai mult în format electronic, se folosesc mai mult telefoane mobile decât fixe, masuța de telefon pierzându-și și ea rostul…
Multe persoane admiră mobila de altădată, însă în muzee. Nu ar lua-o acasă pentru că nu ar avea unde s-o depoziteze, s-ar ciocni de ea permanent.
Mobila s-a schimbat mult de-a lungul timpului. Viața modernă ne face să ne dorim din ce în ce mai mult spațiu, obiecte din ce în ce mai mici și mai practice: mese de lucru mici, pe care încape de regulă doar un laptop/calculator cu monitor plat, bibliotecile masive sunt înlocuite cu bibliorafturi, fotoliile ce ocupă mult spațiu se transformă în scaune mici și cu design modern.
Dacă mă întreabă cineva ce prefer, mobila de altădată sau mobila modernă, optez pentru prima variantă, însă mai mult din motive estetice. Mobila veche are farmec, privind-o simți parfumul din alt secol. Dar sunt conștientă că nu este practică; mobila modernă este construită bazându-se pe nevoile omului din ziua de azi. Și într-adevăr, nu este atât de frumoasă precum cea de care se bucurau bunicii și străbunicii noștri, dar există designeri talentați care o pot face să arate destul de atrăgător.
Deci, ce alegeți? Mobila de altădată sau mobila modernă?