vineri, 30 decembrie 2016

5 filme de vazut de Revelion

Ce poate fi mai plăcut în această perioadă, a sărbătorilor, când vremea de afară nu e prea îmbietoare, decât să stai sub plapumă, să citești o carte sau să vezi un film? Despre cărți am tot vorbit, așa că v-am pregătit o listă de filme care să vă delecteze acum, în preajmă de Revelion. Nu au neapărat tematica de Revelion, dar sunt bune de urmărit în jurul acestor date festive. De ce? Nu mă întrebați, nici eu nu știu. Fie că le-am urmărit în preajma sărbătorilor și de atunci le asociez cu ele, fie alte motive, chiar nu știu:http://literaturapetocuri.ro/5-filme-de-vazut-de-revelion.html

vineri, 23 decembrie 2016

Vouă ce cărți vă aduc aminte de Crăciun?

I-am invitat pe membrii echipei Literatura pe Tocuri să ne spună cum văd ei legătura dintre cărți și Crăciun. Ce cărți asociază ei cu această sărbătoare. Ce cărți le aduc aminte de Crăciun. Să vedem ce au de spus: http://literaturapetocuri.ro/voua-ce-carti-va-aduc-aminte-de-craciun.html

Bărbați celebri din literatura polițistă, personaje care au făcut istorie

In numărul trecut al revistei, am vorbit despre femeile-detectiv din literatura polițistă. Femei care s-au impus într-un domeniu până nu de mult rezervat bărbaților. Totuși, ca să nu discriminăm, continuăm cu bărbați celebri din literatura polițistă, personaje care au făcut istorie https://randuricudichis.wordpress.com/2016/12/23/barbati-celebri-din-literatura-politista-personaje-care-au-facut-istorie/

joi, 22 decembrie 2016

Urări de Crăciun

                                              
„Tis' the season to be jolly la la la la la la la… ”
Se spune că de sărbători e timpul să devenim mai buni, mai înțelegători unii cu alții, mai calmi… În cazul meu, mai buni certăreți!
22 decembrie, pe la ora 17. Full, nici un taxi. Eu și maică-mea obosite, după o zi plină, eu cu un ditamai borcanul de sos de roșii, vedem în sfârșit unul cu tarif normal, de 1,39. Un Apolodor cu numărul B 14 GIN. Vă dau aceste detalii pentru a-l evita. Evitați pe cât posibil să mergeți cu firma Apolodor, în afară de experiența mea, am citit review-uri foarte proaste la adresa lor! Și când vedeți mașina cu acest număr, chiar dacă e singura din stația de taxi, fugiți unde vedeți cu ochii!
Deci să revenim în acea seară feerică de dinaintea Crăciunului: am deschis portiera, am spus frumos „Bună seara!”, la care șoferul, un „domn” între două vârste, înalt, cu ochelari și față prelungă (vă dau descrierea pentru a-l evita), înainte de a mă urca, îmi aruncă plictisit și arogant peste umăr: „Unde mergeți?”
Îi spun eu unde merg, la care îmi răspunde: „Nu merg!”
Era tot ce-mi mai lipsea, ca-n bancul ăla cu copilul care-i spune bunică-sii: „Bine că ai venit, tati a zis că tu ne mai lipseai!”. Bucuroasă că în sfârșit găsisem un taxi cu tarif normal, cică nu merge. Așa mă enervează taximetriștii când fac așa! La care nervoasă, i-am zis ceva de genul:
- Bine că nu mergeți, asta-i nesimțire!
Și i-am trântit portiera. În loc să zică merci că nu l-am făcut pe față nesimțit, ci indirect și finuț mi-am exprimat părerea că ceea ce face el se numește nesimțire, mangafaua a ieșit din mașină și a început să vocifereze. Din una în alta, mi-a strigat:
- Am client, proasto!
Nici eu nu m-am lăsat mai prejos și m-am lăudat cu vocabularul meu suburban:
- Proastă e mă-ta, bă, boule!
Uite cum mă certam în mijlocul străzii, aruncând cu tot felul de invective! Yeeeyyy, Crăciunul la români!
Maică-mea mă striga de zor, se speriase că ne ia ăla la bătaie, dar eu aveam un atu: păi dacă-i dădeam în cap cu borcanul de bulion, lat îl lăsam J)). Auzeați pe la știri: „O tânără cu geacă albă și fes mov este căutată de Poliție pentru agresarea unui taximetrist aflat în stare gravă la Urgență, cu capul spart.”
A, că veni vorba de Poliție! L-am amenințat că chem Poliția și Protecția Consumatorului, dar tot
maică-mea mai deșteaptă. Cică: ”Lasă, că-l înregistrăm!”
La care eu, ca la comandă, am scos telefonul si am început să fac poze. Au ieșit cam mișcate, dar dacă dai cu zoom și te holbezi, vezi numărul mașinii. Taxi-ul ăla galben, parcat pe carosabil. De abia atunci „domnul” s-a potolit și a intrat în mașină, probabil ca să nu-i pozăm fața.
Client, zău așa? Dacă era adevărat, de ce n-a spus stimabilul așa de la început? Dacă aștepta client, nu era dispus să meargă undeva, dar el era, din moment ce m-a întrebat destinația. Și ce mă deranjează cel mai mult în toată treaba asta e mitocănia. Asta cu „Nu merg nu știu unde” mă scoate din sărite și cel mai mult atitudinea. Una e să spui frumos „Domne, nu pot să merg pt. că…” și alta să arunci plictisit un „Nu merg!”. Mai ales că nu ploua cu taxi-uri pe acolo. Iar ieșitul din mașină și aruncatul cu „apelative din cele mai fine”… Nu mai zic nimic.
 E adevărat că nici eu n-am stat potolită pentru că recunosc, nu prea-s pe treaba mea. Probabil i-a mers cu alții, care i-au acceptat fără să riposteze refuzul mitocănesc. E, o fi obișnuit cu oamenii civilizați, nu se întâlnește zilnic cu o nebună dispusă să-i facă scandal și să înjure mai tare ca el și birjarii la un loc.


În final, vă zic sărbători fericite, bla bla bla și aveți grijă în ce taxi vă urcați! Evitați firma Apolodor și în special acest șofer! 

luni, 19 decembrie 2016

Moartea vine la premiera - Lucia Verona

Motto: „Așa se întâmplă în viața reală, alegerile au consecințe, uneori grave.”

„Moartea vine la premieră” este noul roman al Luciei Verona, lansat de curând la Gaudeamus, eveniment la care am și asistat, de altfel.
Povestea o are în centru pe Stella Marian-Harrington, soprană celebră cu veleități de detectiv, căsătorită cu lordul Peter Harrington și consumatoare de romane polițiste:
„Era modul ei de a se relaxa după repetițiile obositoare sau după spectacole și, desigur, în avion. Alte genuri literare citea doar în vacanță, ceea ce i se întâmpla destul de rar. „Alții se relaxează cu băutură, sex, droguri, jocuri mecanice… Romanele polițiste sunt mult mai puțin periculoase”continuarea aici 

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Dragoste la prima inghititura

După degustarea mai multor tipuri de vinuri, la prezentarea ultimului, Dessert de Corcova, deja nu mai voiam să beau. Erau așa multe, că mă gândeam că plec de acolo pe 7 cărări, însă m-au convins exclamațiile de încântare ale celor din jur. Așa că am întins mâna, nu prea convinsă, vedeti aici spre ce

joi, 15 decembrie 2016

Harry Potter și Copilul Blestemat

ATENȚIE! ARE SPOILERE LA GREU! (nu vreau să mă înjurați, așa că dacă nu ați citit încă și vreți să aflați cu ochii voștri, țineți cont de avertisment!)
Despre Harry Potter and the Cursed Child am mai scris aici, n-o să mă repet. De curând am citit și traducerea, Harry Potter și Copilul Blestemat. Pot spune că am înțeles povestea mai bine, așa că mulțumesc editurii pentru traducere! A fost mult mai simplu să citesc în română.
Totuși, nu-mi place deloc cum sunt traduși unii termeni. De exemplu, Trimagiciada, Mortivori, Girotimp… Inițial nu știam la ce se referă. Ca să nu mai spun că unii termeni chiar nu-i regăsesc: „bâzâiuțe efervescente”? Fără glumă, chiar nu știu ce sunt. E cineva bun să-mi echivaleze termenul?
Am reîntîlnit alți termeni din traducerea nouă, dar nu voi relua părerea despre ei, pe care o puteți găsi aici.
Însă pentru mine, întotdeauna vor fi:
- Weasley Bing-Bong, și nu Farmacofarsele Fraților Weasley;
- Devoratori al Morții și nu Mortivori; lăsând la o parte preferința personală, este și o traducere mai corectă pentru „Death Eaters”;
- Clepsidra Timpului și nu Girotimp;
- Uriași și nu giganți;
- Harta Ștrengarilor și nu a Prădătorului;
- Tom Riddle și nu Tom Doodler
- Turnirul Celor Trei Vrăjitori/Trivrăjitor și nu Trimagiciada (sună oribil!);
- Sânge-Mâl și nu Sângegros, dar despre asta am mai discutat în alt articol;
- Poțiuni și nu Filtre și Elixire;
- „Năzbâtie îndeplinită” și nu „Gata cu poznele!”;
- „Jur solemn  că nu-s bun de nimic” și nu „Jur solemn că sunt pus pe rele”;
- Portal și nu Teleportcheie;
- Algebranhii și nu Iarba-peștilor;
- Joben Magic și nu Pălăria de Selecție;
- Înaintaș și nu trăgaci;
- Hoțoaică aurie și nu Smici de aur;
- Vraja Cap-în-Bulă și nu Cap-Balon (deși trebuie să recunosc că e mai clară ultima traducere);
- Marea Sală și nu Sala de Festivități
În afară de termeni, o frază m-a derutat foarte tare:
„Harry, de câtă vreme te doare cicatricea?
Se întoarce spre Ginny. Chipul lui spune totul.
HARRY: De douăzeci și doi de ani.”
Ca și cunoscătoare a seriei, sunt sigură, dar absolut sigură că de douăzeci și doi de ani nu-l mai duruse cicatricea, nu că îl durea de douăzeci și doi de ani.
Lăsând la o parte aceste aspecte, pot spune că citind în română, am aprofundat mai bine. Citind în engleză, eram mai atentă la bariera limbii decât la povestea în sine. Așadar, ce am observat în plus: Albus seamănă cu Harry mai mult decât am crezut la prima vedere:
„Un Potter!… În anul nostru!
Are părul tatălui lui. Da, are părul exact ca el!”
Nu, nu mă refer la asemănarea fizică. Nu vă sună cunoscut? Se miră lumea de el la fel cum se mira de Harry în prima zi la Hogwarts. De fapt, în final și Harry recunoaște că în ciuda aparențelor, Albus seamănă mai bine cu el decât James:
„HARRY:James nu seamănă deloc cu mine.
ALBUS: Nu?
HARRY: Pentru James totul este ușor. Pentru mine copilăria a fost o luptă continuă.
ALBUS:Și pentru mine tot așa.”
Încă ceva ce mi-a scăpat la prima citire, cea în engleză: când Albus dă foc prin magie învoirii de la tatăl său de a merge la Hogsmeade, pe peron: parcă vrăjitorii minori n-aveau voie sa facă vrăji în afara școlii. Sau până și asta s-a schimbat între anii scurși?
Mi s-a părut amuzant cum Draco avea clepsidra (pentru mine este tot clepsidra timpului, nu girotimp)
originală, de aur (doar e un Malfoy, he sparkles all the time) , în timp ce aceea deținută de Nott era de tinichea. Atât de tare m-a amuzat, încât mi-am imaginat o grămadă de clepsidre de tinichea de vânzare pe tarabele din Obor! Unele lucruri nu se schimbă, tot familia Malfoy are ce-i mai bun!
Că tot veni vorba de Malfoy, v-am zis cât de mult îmi place de Draco și de Scorpius în această nouă carte? V-am spus, în articolul despre varianta în engleză

Cam atât despre „Harry Potter și Copilul Blestemat”. Atât cât poate fi spus într-un articol limitat ca spațiu și timp, că altfel mi-ar lua săptămâni…
Voi ce părere aveți despre noua carte? Dar despre traducerea ei? La mine e clar, indiferent de acuratețea noii traduceri, tot cea veche e mai bună. Motivul e simplu: e a mea, a unei generații.

Sursă foto: Pinterest 

miercuri, 14 decembrie 2016

Discretie intr-o sticluta

Ba da, dar s-au terminat înainte să apuc eu să scot toată ceara! Până să deschid altul s-a întărit pe picior de-mi venea s-o tai cu cuțitul! E un coșmar, crede-mă!http://literaturapetocuri.ro/discretie-intr-o-sticluta.html

Insula purgatoriului - Lucian Ciuchita

În carte, avem de a face cu un Sistem corupt, care pentru a prelua puterea, s-a folosit de o manipulare în masă: îndepărtarea adevăratelor valori, promovarea pseudo-valorilor, dezinformarea și îndobitocirea populației, pentru a fi mai ușor de condus în direcția dorită.

Sistemul orchestrează totul: intelectualii, oamenii inteligenți și citiți, care nu pot fi conduși după bunul plac, au fost colonizați la Marginea Orașului; totul este guvernat de bani, de consumerism, percepându-se taxe și impozite pentru orice, chiar și pe Oxigen.http://literaturapetocuri.ro/insula-purgatoriului-de-lucian-ciuchita.html 

joi, 8 decembrie 2016

Secrete - Rodica Mijaiche

Este un roman ce reunește romantismul, umorul, acțiunea. Și ce mi-a plăcut cel mai mult, este un roman profund psihologic. Lucrurile nu se întâmplă pur și simplu, personajele nu sunt bune sau rele de la natură, ci motivațiile, faptele și trăsăturile personajelor sunt motivate psihologic:http://literaturapetocuri.ro/secrete-de-rodica-mijaiche.html

marți, 6 decembrie 2016

Teroare la priveghi- Anii '50, poveste adevarata

Un priveghi, mortul în coșciug, babele curioase, ca de obicei, pe lângă. Deodată, mortul mișcă un deget. Toate babele au luat-o la fugă afară din casă, îmbulzindu-se spre ușă și chirăind cât le țineau puterile.http://literaturapetocuri.ro/teroare-la-priveghi-anii50-poveste-adevarata.html 

luni, 5 decembrie 2016

Vine Mos Nicolae!!!

Vine Moșul și eu nici nu știam. Uitasem complet. Și când eram mică, vaaaiii, așteptam cu înfrigurare! Cum se făcea octombrie, deja începeam să visez la ce-mi va aduce Moșul. La acea seară magică, că așa o vedeam: o seară magică.http://literaturapetocuri.ro/vine-mos-nicolae.html

marți, 29 noiembrie 2016

Diamantul din șatră – Nelu Sorin Stancu

„- Măi, fraților, muierile aleargă ca nebunele după mine, parcă-s lovite de streche, nu alta. Să-mi sară ochii dân cap dacă vă mint! – De ce mă? – Pentru că-s hoț de poșete!”http://bibliocarti.com/diamantul-din-satra-nelu-sorin-stancu/

vineri, 25 noiembrie 2016

Lansare carte - Gemenii lui Bormann, de Lucian Ciuchiță

Miercuri, 23 noiembrie 2016, echipa Literatura pe tocuri a avut parte de clipe plăcute, la Librăria Mihai Eminescu, unde Lucian Ciuchiță și-a lansat cartea, Gemenii lui Bormann. Locația a fost aleasă cum nu se poate mai bine, în centrul Bucureștiului, astfel încât http://literaturapetocuri.ro/lansare-carte-gemenii-lui-bormann-de-lucian-ciuchita.html 

joi, 24 noiembrie 2016

Insula diavolului - Ciprian Mitoceanu

În acest nou roman, ne este descrisă viața pe Insula diavolului, locul în care sunt exilați cei predispuși genetic pentru crimă. Un loc care-ți dă fiori, dincolo de orice închipuire, mai rău decât orice închisoare de maximă securitate de până acum. Insula diavolului este, de fapt, http://literaturapetocuri.ro/insula-diavolului-de-ciprian-mitoceanu.html

marți, 22 noiembrie 2016

Buna ziua! Furnici aveti?

„Bună ziua! Furnici aveți?/Cum furnici?/ Furnici, domne, furnici în copac. Bine, nu văd niciun copac p-aici, dar bănuiesc că le-ați cules, nu? Le-ați prăjit, le-ați pus în tigaie și ați făcut mâncare din ele. Sau au și ele perioadele lor, ca peștii? Nu s-or găsi acum, sau le-au prins alții înaintea voastră.”http://literaturapetocuri.ro/buna-ziua-furnici-aveti.html

Lansari de exceptie la Gaudeamus

Amintiri de zile mari: lansări la Gaudeamus: Cu plasele ticsite de cărți după noi, Alina cu un ghiozdan plin până la refuz, cu paltoanele în brațe, încercam să ne strecurăm (și nu era deloc ușor în asemenea aglomerație!), ne ciocneam de oameni, dar deja http://literaturapetocuri.ro/cateva-lansari-de-exceptie-ale-librex-publishing-in-cadrul-targului-gaudeamus.html

duminică, 20 noiembrie 2016

O lansare de lux: "Diamantul din satra"

Timp de 2 ore, am asistat la eveniment alături de celebrități din țara noastră: Eugenia Șerban, Doinița Oancea, Augustin Viziru (ce au jucat în serialul „Inimă de țigan” și continuarea acestuia, „Regina”, având ca subiect principal viața în șatră), Kamara, Oana Roman, Sorana de la ASIA. Peste tot vedeai cameramanihttp://literaturapetocuri.ro/o-lansare-de-lux-diamantul-din-satra-de-nelu-sorin-stancu.html 

V-ati facut planuri de Revelion?

http://literaturapetocuri.ro/v-ati-facut-planuri-de-revelion.html

Increderea in blugi

Fiecare sesiune de shopping era o adevărată aventură: dă-i și probează o grămadă de blugi, ăia nu-mi vin, ăia îmi vin, dar arăt de parcă mi-aș lua zborul, ăștia îmi vin bine pe șolduri dar la talie ar mai intra în ei una ca mine, ăștia mă fac cât casa, ăștia îmi vin, dar nu-mi plac, nebunie! La final ajungeam epuizată și frustrată, îmi spuneam că http://literaturapetocuri.ro/increderea-in-blugi.html 

vineri, 18 noiembrie 2016

joi, 17 noiembrie 2016

Vise literare - Guest star la Gaudeamus

ne uitam pe la cărți și când, ce (sau mai degrabă pe cine) văd? Pe Tom Felton (pentru cine nu știe, Draco Malfoy din ecranizările Harry Potter). Nu-mi venea să cred, eram aproape ca o fană isterică, de genul „OMG, e Tom Felton!”. Îi tot făceam semn lui Cosmin, voiam să-i spun „Uite cine e lângă noi!”, când Tom i se adresează lui: http://literaturapetocuri.ro/vise-literare-guest-star-la-gaudeamus.html 

Vise literare - Guest star la Gaudeamus

ne uitam pe la cărți și când, ce (sau mai degrabă pe cine) văd? Pe Tom Felton (pentru cine nu știe, Draco Malfoy din ecranizările Harry Potter). Nu-mi venea să cred, eram aproape ca o fană isterică, de genul „OMG, e Tom Felton!”. Îi tot făceam semn lui Cosmin, voiam să-i spun „Uite cine e lângă noi!”, când Tom i se adresează lui: http://literaturapetocuri.ro/vise-literare-guest-star-la-gaudeamus.html 

miercuri, 16 noiembrie 2016

Literatura polițistă la feminin: personaje de referință

Fără „detectivele” din romanele polițiste, literatura ar fi mai săracă, mai searbădă, mai lipsită de farmec. Haideți să vedem câteva asemenea personaje, care fac ele ce fac, dar dezleagă misterul. Ordinea este aleatorie, pentru că personajele sunt atât de variate, încât nu pot fi comparate:https://issuu.com/literaturapetocuri/docs/revista_r__nduri_cu_dichis_nr._1_20/60

marți, 15 noiembrie 2016

Salt peste timp: Harry Potter și Camera Secretelor

Ia că am citit și eu Harry Potter și Camera Secretelor în ediția a doua, apărută anul acesta. Inutil să vă spun cu câtă emoție am deschis cartea, anticipând reîntâlnirea cu personajele.
Însă am fost dezamăgită. Nu, nu s-a schimbat povestea, nici perspectiva mea de a o privi (credeți-mă că am recitit cartea în vechea traducere de curând și am regăsit același entuziasm). Și totuși, e altceva. Aveam impresia că citesc altă carte, erau schimbați aproape toți termenii, nu mai regăseam aproape nimic. Era ca și cum m-aș fi reîntors după mult timp într-un loc bine cunoscut odată și aș fi constatat cu stupoare că e totul schimbat. Nu vi s-a întâmplat să treceți cu bunicii sau părinții printr-un loc și să vă spună: „Ce au făcut ăștia aici, înainte era… cutare sau cutare.”?
Exact așa mă simțeam eu citind ediția a doua a cărții. Recunoșteam povestea, îmi aminteam unele lucruri, dar totul părea ciudat, parcă nelalocul lui. Nu știu cum să explic exact. Nu mai era traducerea cunoscută de mine, alături de care am crescut.
Departe de mine intenția de a critica munca depusă de traducător sau de editură, dar aceasta este impresia mea: totul pare din alt film.
Oricât de controversată este considerată traducerea Ioanei Iepureanu, eu o prefer. Dincolo de faptul că este traducerea copilăriei și adolescenței mele (ceea ce întotdeauna o va face superioară altor traduceri), mulți termeni din noua ediție nu mi se par potriviți.
Parcă traducerea primei cărți, „Harry Potter și Piatra Filosofală”, apărută în ediție nouă anul trecut, a fost mai bună decât cea de-a doua. Ar fi fost interesant dacă s-ar fi păstrat același traducător pentru toată seria.
Nu pot să nu recunosc că au fost și termeni traduși mai bine decât în vechea ediție, dar puțini:
1. Numele prietenei lui Percy, fata de la Ravenclaw (pentru nostalgici, Ochi-de Șoim): niciodată nu am înțeles de ce în vechea traducere se numea „Luminița Limpede”. Traducătoarea de acum a procedat mult mai bine păstrând originalul, „Penelope Clearwater”. Hai, înțeleg că a vrut să traducă „Clearwater”, dar cu Penelope ce a avut? De unde până unde Penelope are vreo legătură cu Luminița? Firește că mi-am dat seama că nu o chema Luminița, nu cred că englezii au ajuns să preia nume românești J). Și dacă tot voia să traducă numele, de ce n-o fi mers până la capăt, s-o boteze „Apă Limpede”? J)
Oricum, mult mai inspirată alegerea de a-i păstra numele în original. La fel și cu Malfoy. Deși m-am obișnuit cu „Reacredință”, alăturarea dintre un nume străin și unul în română sună cam ca nuca-n perete. Sună mult mai bine „Draco Malfoy”, „Lucius Malfoy”  decât „Draco Reacredință”, „Lucius Reacredință”.
2. „Voldemort” este mai bine decât „Cap-de-Mort”, dar această alegere deja îi aparține lui Florin Bican, traducătorul primului volum. De ce este mai bine că a păstrat originalul? Pentru că „Voldemort” este preluat din franceză și are o semnificație aparte, făcând trimitere la fuga, păcălirea morții. În franceză, „voler” înseamnă a zbura, dar și a fura. Voleur = hoț. Așa s-a considerat și personajul, un hoț al morții, cineva care a reușit să păcălească moartea, de unde și numele ales.
3. „Aleea Tor” este o analogie drăguță pentru originalul Aleii Diagon/Diagonally. Când Harry s-a rătăcit prin șemineu, în loc de „Diagon Alley” a spus „Diagonally”. Așa că „Aleea Tor”/„Aleator” este o analogie mai reușită decât traducerea primei ediții, însă din nou, meritul îi revine traducerii volumului 1.
4. Îmi place că în această nouă ediție, modul de exprimare a lui Hagrid este mai caracteristic lui:
„Ăsta-i al doilea de mi-l omoară-n semestru’ ăsta, începu el să explice. Ori că-s vulpi, ori că-i Gogorița Vampirească. Îmi trebe aprobare de la dom’ director să fac o vrajă pă la cotețu’ găinilor.”
Da, parcă așa mi-l pot imagina mai bine pe Hagrid vorbind…
5. Expresia de mirare a lui Lucius Malfoy, atunci când Harry îi întinde jurnalul învelit în șoseta murdară:
„Ce dra…?”
Mi-l pot imagina mai degrabă pe Malfoy pe punctul de a înjura decât emițând un neutru „Ce…?”
6. „Potteroi-ghionoi”. Chiar m-a distrat traducerea cântecului lui Peeves, este mai amuzant decât „Potter, răule” (traducerea veche).
7. „Mageamești”, „mageamoaică”, mă amuză formele cuvântului „mageamiu”, chiar dacă pe vremea mea erau „Încuiați”.
Și ca să continui cu lucrurile bune, pot spune că îmi place foarte mult coperta noii ediții, este superbă! Și coperta din prima ediție este sugestivă, dar aceasta este mult mai reușită, cu Baziliscul și pasărea Phoenix… De fapt, adevărata luptă ce s-a dat în Camera Secretelor…
Dar haideți să vă spun ce traduceri din noua ediție nu mi-au plăcut. Vă avertizez, lista este destul de lungă:
1. „Vasilisc” în loc de „bazilisc”. În primul rând, sună urât, zici că vine de la „Vasile”. M-am documentat și am aflat că într-adevăr, în română se spune „vasilisc” și că există în mitologia europeană, dar rămân la părerea mea inițială, că sună urât. În plus, cum de în prima traducere este „bazilisc”?
2. „Herpetiliană” în loc de „remptomită”. Dacă ar fi după mine, aș lăsa simplu, „parsel”. Dar dacă tot este tradus, prefer de mii de ori „remptomită”.  „Herpetiliană” sună chiar mai urât decât „vasilisc”, zici că e boală, te duce cu gândul la herpes.
3. Dacă aș face un top al traducerilor neinspirate, „sângegros” ar câștiga detașat. De ce „sângegros”? „Sânge-mâl” ce avea? În afară de imaginea urâtă pe care mi-o provoacă, un sânge vâscos, gros, scurgându-se, originalul „Mudblood” este mult mai apropiat de „Sânge-mâl”. „Mud” înseamnă „noroi”, nu? N-oi ști eu multă engleză, dar este evident că se potrivește mai bine. În plus, sună ca o poreclă, ca un cuvânt de sine stătător. „Sânge-mâl”, mult mai bine.
Că tot suntem la capitolul „puritatea sângelui”, nici „semi-sânge” nu-mi place. Într-adevăr, este tradus mot-à-mot din engleză, „half-blood”. Dar trebuie să recunoaștem că în română sună ciudat, fiind necesară adaptarea Ioanei Iepureanu, „sânge semipur”.
4. Unde a dispărut „Caligrafie și pete”? Trebuie să recunosc că „Flourish & Blott” este mai acurat, mult mai aproape de original, dar tânjesc după vechea denumire. Atât de mult îmi plăcea cum sună „Caligrafie și pete”… Un nume perfect pentru o librărie. Îmi și imaginam un pergament plin cu scris caligrafic și pete de cerneală…
5. Nu mai recunosc nicio carte scrisă de Gilderoy Lockhart. Dacă cineva mi-ar fi spus acele titluri, n-aș fi știut despre ce vorbește, nici măcar nu mi-aș fi dat seama că fac parte din seria Harry Potter. Și că tot vorbim de acest „geniu”, Gilderoy Lockhart, de ce o fi tradus „știme”? L( Eu, una, nici nu știu ce sunt alea, nici nu știu dacă există în dicționar, în timp ce de „zâne” a auzit toată lumea. Și „fairy” este mult mai apropiat de „zână” decât „știmă”.
6. Când am citit „Elixir Polisevă”, mi-au dispărut brusc toate reperele. Nu știu cum ar merge tradus mai bine, dar îmi vreau Polipoțiunea înapoi! Apropo de poțiuni, de ce ai traduce „Filtre și elixire” în loc de „Poțiuni”? Dar acest termen provine din traducerea primului volum.
7. Ori nu mai am eu idee de Vâjthaț/Quidditch (și vă asigur că mă pricep, îmi plac meciurile!), ori traducerea a dat peste cap totul. „Bulgăr” în loc de „balon-ghiulea”, pe bune? Nu cunosc termenul în engleză, dar „balon ghiulea” sună și exprimă de mii de ori mai bine semnificația decât „bulgăre”. Nu știu pe voi, dar pe mine, noua traducere mă duce cu gândul la „bulgăre de zăpadă”, ceva inofensiv, fără urmă de pericol. Dacă stăm să ne gândim, balonul-ghiulea aproape l-a omorât pe Harry. „Trăgaci” în loc de „Înaintaș”? Ce naiba, zici că trage cu pistolul! „Bataci” în loc de „prinzători”? Zici că-s mercenari, malaci plătiți să bată oameni. Nu, ăsta nu e Vâjthaț-ul meu, e din alt film: coafă, smici, trăgaci, gonaci, catarge, bulgăre, bataci? Bine că n-au schimbat și portarul! Mi-e dor de minge, hoțoaica aurie, înaintași, căutători, porți, baloane-ghiulea, prinzători… Ăsta e Vâjthaț-ul meu! Hai, nu e chiar rău că au lăsat originalul „Quidditch” și n-au tradus termenul, dar să modifice și restul, nuuuu!!!
8. „Profetul Vrăjitorilor”? Hmm, prefer „Profetul zilei”, o traducere mai potrivită pentru „Daily Prophet”, iar „Pălăria de Selecție” sună a ceva aparținând vag de recrutării de personal, Resurse Umane. Mi-e dor de Jobenul Magic… Deși hai să admitem că noul termen se apropie mai mult de „Sorting Hat”, m-am obișnuit cu jobenul, aduce un plus de magie…
9. „Tom Ruvel Doodler”. Sunt conștientă că pentru a păstra celebra anagramă din Camera Secretelor, este necesară schimbarea numelui original, „Tom Marvolo Riddle”. Păstrând „Voldemort” în locul lui „Cap-de-Mort”, îmi dau seama că a fost nevoie de alt nume decât cel tradus inițial, Tom Dorlent Cruplud. Însă Cruplud sună mai mișto decât Doodler. Doodler mă duce cu gândul la Dudley, fiul soților Dursley.
10. „Drops cu lămâie”. Asta-i culmea, nici măcar șerbetul nu mi-l lasă? Nu știu și nu-mi pasă de original, dar de la vârsta de 12 ani, nu mai pot vedea un șerbet de lămâie fără să mă gândesc la parola lui Dumbledore. Este cunoscut faptul că Dumbledore avea o slăbiciune pentru dulciurile făcute de Încuiați/mageamii, printre care și șerbetul de lămâie. Vreau șerbetul înapoi!
11. Numele Caselor. Știiuuu, o treabă foarte controversată. Unii zic că s-a procedat foarte rău în
nostalgie...
vechea ediție, traducând numele caselor, că ele nu înseamnă, de fapt, nimic, alții nu-și mai regăsesc reperele dacă nu sunt traduse… Au dreptate și unii, și alții. Într-adevăr, este mai corect să nu traduci numele caselor, acestea fiind preluate de la fondatorii lor: Godric Gryffindor, Rowena Ravenclaw, Helga Hufflepuff și Salazar Slytherin. Dacă observați, fiecare fondator are inițiale „asortate”. În plus, numele nu înseamnă ceva în engleză, sunt substantive de sine stătătoare.
Dar pe de altă parte, nu-mi pot imagina copilăria fără traducerea caselor. Eu am crescut cu Cercetași, Ochi-de-Șoim, Astropufi și Viperini. Știu că nu este cea mai acurată traducere, dar mi-e greu să mă gândesc cum aș fi citit eu prima dată Harry Potter fără ele. M-am obișnuit așa și atunci când văd „cei de la Gryffindor/Slytherin” în loc de „Cercetași/Viperini”, parcă nu recunosc, nu e aceeași carte.
Oricum, întotdeauna voi rămâne la aceeași părere: oricât de bună ar fi o nouă traducere, eu tot pe cea veche o voi prefera. Este a mea, a unei generații, a unor timpuri ce nu vor mai reveni… Știu, sunt nostalgică, dar ce să fac?

Voi ce traducere preferați? Cea veche sau cea nouă? Ce alți noi termeni v-au scos din sărite? Dar care v-au plăcut?

Salt peste timp: Harry Potter și Camera Secretelor


Ia că am citit și eu Harry Potter și Camera Secretelor în ediția a doua, apărută anul acesta. Inutil să vă spun cu câtă emoție am deschis cartea, anticipând reîntâlnirea cu personajele.
Însă am fost dezamăgită. Nu, nu s-a schimbat povestea, nici perspectiva mea de a o privi (credeți-mă că am recitit cartea în vechea traducere de curând și am regăsit același entuziasm). Și totuși, e altceva. Aveam impresia că citesc altă carte, erau schimbați aproape toți termenii, nu mai regăseam aproape nimic. Era ca și cum m-aș fi reîntors după mult timp într-un loc bine cunoscut odată și aș fi constatat cu stupoare că e totul schimbat. Nu vi s-a întâmplat să treceți cu bunicii sau părinții printr-un loc și să vă spună: „Ce au făcut ăștia aici, înainte era… cutare sau cutare.”?
Exact așa mă simțeam eu citind ediția a doua a cărții. Recunoșteam povestea, îmi aminteam unele lucruri, dar totul părea ciudat, parcă nelalocul lui. Nu știu cum să explic exact. Nu mai era traducerea cunoscută de mine, alături de care am crescut.
Departe de mine intenția de a critica munca depusă de traducător sau de editură, dar aceasta este impresia mea: totul pare din alt film.
Oricât de controversată este considerată traducerea Ioanei Iepureanu, eu o prefer. Dincolo de faptul că este traducerea copilăriei și adolescenței mele (ceea ce întotdeauna o va face superioară altor traduceri), mulți termeni din noua ediție nu mi se par potriviți.
Parcă traducerea primei cărți, „Harry Potter și Piatra Filosofală”, apărută în ediție nouă anul trecut, a fost mai bună decât cea de-a doua. Ar fi fost interesant dacă s-ar fi păstrat același traducător pentru toată seria.
Nu pot să nu recunosc că au fost și termeni traduși mai bine decât în vechea ediție, dar puțini:

1. Numele prietenei lui Percy, fata de la Ravenclaw (pentru nostalgici, Ochi-de Șoim): niciodată nu am înțeles de ce în vechea traducere se numea „Luminița Limpede”. Traducătoarea de acum a procedat mult mai bine păstrând originalul, „Penelope Clearwater”. Hai, înțeleg că a vrut să traducă „Clearwater”, dar cu Penelope ce a avut? De unde până unde Penelope are vreo legătură cu Luminița? Firește că mi-am dat seama că nu o chema Luminița, nu cred că englezii au ajuns să preia nume românești J). Și dacă tot voia să traducă numele, de ce n-o fi mers până la capăt, s-o boteze „Apă Limpede”? J)
Oricum, mult mai inspirată alegerea de a-i păstra numele în original. La fel și cu Malfoy. Deși m-am obișnuit cu „Reacredință”, alăturarea dintre un nume străin și unul în română sună cam ca nuca-n perete. Sună mult mai bine „Draco Malfoy”, „Lucius Malfoy”  decât „Draco Reacredință”, „Lucius Reacredință”.

2. „Voldemort” este mai bine decât „Cap-de-Mort”, dar această alegere deja îi aparține lui Florin Bican, traducătorul primului volum. De ce este mai bine că a păstrat originalul? Pentru că „Voldemort” este preluat din franceză și are o semnificație aparte, făcând trimitere la fuga, păcălirea morții. În franceză, „voler” înseamnă a zbura, dar și a fura. Voleur = hoț. Așa s-a considerat și personajul, un hoț al morții, cineva care a reușit să păcălească moartea, de unde și numele ales.

3. „Aleea Tor” este o analogie drăguță pentru originalul Aleii Diagon/Diagonally. Când Harry s-a rătăcit prin șemineu, în loc de „Diagon Alley” a spus „Diagonally”. Așa că „Aleea Tor”/„Aleator” este o analogie mai reușită decât traducerea primei ediții, însă din nou, meritul îi revine traducerii volumului 1.

4. Îmi place că în această nouă ediție, modul de exprimare a lui Hagrid este mai caracteristic lui:
„Ăsta-i al doilea de mi-l omoară-n semestru’ ăsta, începu el să explice. Ori că-s vulpi, ori că-i Gogorița Vampirească. Îmi trebe aprobare de la dom’ director să fac o vrajă pă la cotețu’ găinilor.”
Da, parcă așa mi-l pot imagina mai bine pe Hagrid vorbind…

5. Expresia de mirare a lui Lucius Malfoy, atunci când Harry îi întinde jurnalul învelit în șoseta murdară:
„Ce dra…?”
Mi-l pot imagina mai degrabă pe Malfoy pe punctul de a înjura decât emițând un neutru „Ce…?”

6. „Potteroi-ghionoi”. Chiar m-a distrat traducerea cântecului lui Peeves, este mai amuzant decât „Potter, răule” (traducerea veche).

7. „Mageamești”, „mageamoaică”, mă amuză formele cuvântului „mageamiu”, chiar dacă pe vremea mea erau „Încuiați”.
Și ca să continui cu lucrurile bune, pot spune că îmi place foarte mult coperta noii ediții, este superbă! Și coperta din prima ediție este sugestivă, dar aceasta este mult mai reușită, cu Baziliscul și pasărea Phoenix… De fapt, adevărata luptă ce s-a dat în Camera Secretelor…

Dar haideți să vă spun ce traduceri din noua ediție nu mi-au plăcut. Vă avertizez, lista este destul de lungă:

1. „Vasilisc” în loc de „bazilisc”. În primul rând, sună urât, zici că vine de la „Vasile”. M-am documentat și am aflat că într-adevăr, în română se spune „vasilisc” și că există în mitologia europeană, dar rămân la părerea mea inițială, că sună urât. În plus, cum de în prima traducere este „bazilisc”?

2. „Herpetiliană” în loc de „remptomită”. Dacă ar fi după mine, aș lăsa simplu, „parsel”. Dar dacă tot este tradus, prefer de mii de ori „remptomită”.  „Herpetiliană” sună chiar mai urât decât „vasilisc”, zici că e boală, te duce cu gândul la herpes.

3. Dacă aș face un top al traducerilor neinspirate, „sângegros” ar câștiga detașat. De ce „sângegros”? „Sânge-mâl” ce avea? În afară de imaginea urâtă pe care mi-o provoacă, un sânge vâscos, gros, scurgându-se, originalul „Mudblood” este mult mai apropiat de „Sânge-mâl”. „Mud” înseamnă „noroi”, nu? N-oi ști eu multă engleză, dar este evident că se potrivește mai bine. În plus, sună ca o poreclă, ca un cuvânt de sine stătător. „Sânge-mâl”, mult mai bine.
Că tot suntem la capitolul „puritatea sângelui”, nici „semi-sânge” nu-mi place. Într-adevăr, este tradus mot-à-mot din engleză, „half-blood”. Dar trebuie să recunoaștem că în română sună ciudat, fiind necesară adaptarea Ioanei Iepureanu, „sânge semipur”.

4. Unde a dispărut „Caligrafie și pete”? Trebuie să recunosc că „Flourish & Blotts” este mai acurat, mult mai aproape de original, dar tânjesc după vechea denumire. Atât de mult îmi plăcea cum sună „Caligrafie și pete”… Un nume perfect pentru o librărie. Îmi și imaginam un pergament plin cu scris caligrafic și pete de cerneală…

5. Nu mai recunosc nicio carte scrisă de Gilderoy Lockhart. Dacă cineva mi-ar fi spus acele titluri, n-aș fi știut despre ce vorbește, nici măcar nu mi-aș fi dat seama că fac parte din seria Harry Potter. Și că tot vorbim de acest „geniu”, Gilderoy Lockhart, de ce o fi tradus „știme”? L( Eu, una, nici nu știu ce sunt alea, nici nu știu dacă există în dicționar, în timp ce de „zâne” a auzit toată lumea. Și „pixie” este mult mai apropiat de „zână” decât „știmă”.

6. Când am citit „Elixir Polisevă”, mi-au dispărut brusc toate reperele. Nu știu cum ar merge tradus mai bine, dar îmi vreau Polipoțiunea înapoi! Apropo de poțiuni, de ce ai traduce „Filtre și elixire” în loc de „Poțiuni”? Dar acest termen provine din traducerea primului volum.

7. Ori nu mai am eu idee de Vâjthaț/Quidditch (și vă asigur că mă pricep, îmi plac meciurile!), ori traducerea a dat peste cap totul. „Bulgăr” în loc de „balon-ghiulea”, pe bune? Nu cunosc termenul în engleză, dar „balon ghiulea” sună și exprimă de mii de ori mai bine semnificația decât „bulgăre”. Nu știu pe voi, dar pe mine, noua traducere mă duce cu gândul la „bulgăre de zăpadă”, ceva inofensiv, fără urmă de pericol. Dacă stăm să ne gândim, balonul-ghiulea aproape l-a omorât pe Harry. „Trăgaci” în loc de „Înaintaș”? Ce naiba, zici că trage cu pistolul! „Bataci” în loc de „prinzători”? Zici că-s mercenari, malaci plătiți să bată oameni. Nu, ăsta nu e Vâjthaț-ul meu, e din alt film: coafă, smici, trăgaci, gonaci, catarge, bulgăre, bataci? Bine că n-au schimbat și portarul! Mi-e dor de minge, hoțoaica aurie, înaintași, căutători, porți, baloane-ghiulea, prinzători… Ăsta e Vâjthaț-ul meu! Hai, nu e chiar rău că au lăsat originalul „Quidditch” și n-au tradus termenul, dar să modifice și restul, nuuuu!!!

8. „Profetul Vrăjitorilor”? Hmm, prefer „Profetul zilei”, o traducere mai potrivită pentru „Daily Prophet”, iar „Pălăria de Selecție” sună a ceva aparținând vag de recrutării de personal, Resurse Umane. Mi-e dor de Jobenul Magic… Deși hai să admitem că noul termen se apropie mai mult de „Sorting Hat”, m-am obișnuit cu jobenul, aduce un plus de magie…

9. „Tom Ruvel Doodler”. Sunt conștientă că pentru a păstra celebra anagramă din Camera Secretelor, este necesară schimbarea numelui original, „Tom Marvolo Riddle”. Păstrând „Voldemort” în locul lui „Cap-de-Mort”, îmi dau seama că a fost nevoie de alt nume decât cel tradus inițial, Tom Dorlent Cruplud. Însă Cruplud sună mai mișto decât Doodler. Doodler mă duce cu gândul la Dudley, fiul soților Dursley.

10. „Drops cu lămâie”. Asta-i culmea, nici măcar șerbetul nu mi-l lasă? Nu știu și nu-mi pasă de original, dar de la vârsta de 12 ani, nu mai pot vedea un șerbet de lămâie fără să mă gândesc la parola lui Dumbledore. Este cunoscut faptul că Dumbledore avea o slăbiciune pentru dulciurile făcute de Încuiați/mageamii, printre care și șerbetul de lămâie. Vreau șerbetul înapoi!

11. Numele Caselor. Știiuuu, o treabă foarte controversată. Unii zic că s-a procedat foarte rău în
nostalgie...
vechea ediție, traducând numele caselor, că ele nu înseamnă, de fapt, nimic, alții nu-și mai regăsesc reperele dacă nu sunt traduse… Au dreptate și unii, și alții. Într-adevăr, este mai corect să nu traduci numele caselor, acestea fiind preluate de la fondatorii lor: Godric Gryffindor, Rowena Ravenclaw, Helga Hufflepuff și Salazar Slytherin. Dacă observați, fiecare fondator are inițiale „asortate”. În plus, numele nu înseamnă ceva în engleză, sunt substantive de sine stătătoare.
Dar pe de altă parte, nu-mi pot imagina copilăria fără traducerea caselor. Eu am crescut cu Cercetași, Ochi-de-Șoim, Astropufi și Viperini. Știu că nu este cea mai acurată traducere, dar mi-e greu să mă gândesc cum aș fi citit eu prima dată Harry Potter fără ele. M-am obișnuit așa și atunci când văd „cei de la Gryffindor/Slytherin” în loc de „Cercetași/Viperini”, parcă nu recunosc, nu e aceeași carte.

Oricum, întotdeauna voi rămâne la aceeași părere: oricât de bună ar fi o nouă traducere, eu tot pe cea veche o voi prefera. Este a mea, a unei generații, a unor timpuri ce nu vor mai reveni… Știu, sunt nostalgică, dar ce să fac?

Voi ce traducere preferați? Cea veche sau cea nouă? Ce alți noi termeni v-au scos din sărite? Dar care v-au plăcut?

vineri, 11 noiembrie 2016

Accidentul – Mihail Sebastian

Totul începe cu un… accident. Astfel, am înțeles motivul titlului; acel accident reprezintă intriga romanului, momentul fără de care acțiunea nu ar fi fost posibilă. Dacă tânăra profesoară Nora Munteanu nu ar fi căzut din tramvai, coborând din mers, nu l-ar fi cunoscut pe Paul, bărbatul care o ajută să se ridice de pe caldarâm și să ajungă acasă. Ulterior...http://bibliocarti.com/accidentul-mihail-sebastian/

vineri, 4 noiembrie 2016

O petrecere mai putin obisnuita

- Zi așa, nu mă chemi la nuntă?
- Nu, nici vorbă! Nu e nuntă! E… altceva.
- A, petrecere corporate atunci? Vreo lansare de produs la muncă?
- Nu…
- Dar ce e, atunci? Că mă faci curioasă!
- Petrecere de înmormântare…
- Ăăăă? http://literaturapetocuri.ro/o-petrecere-mai-putin-obisnuita.html 

marți, 1 noiembrie 2016

Cartea secreta a Fridei Kahlo de F.G. Haghenbeck

De la acest punct de cotitură, conform variantei din carte, Frida s-a aflat la o graniță între viață și moarte: putea vedea lucruri din cealaltă lume, putea intra în contact cu morții ca și cum ar fi fost vii. În acest sens, sunt descrise două experiențe, dintre care una face referire la tabloul „The Suicide of Dorothy Hale”.http://literaturapetocuri.ro/cartea-secreta-fridei-kahlo-de-f-g-haghenbeck.html 

luni, 31 octombrie 2016

Pentru că azi a început totul...


Cunoscătorii știu că în Harry Potter, de Halloween a început totul. 
Într-o noapte de Halloween, Voldemort i-a ucis pe părinții lui Harry, iar când a încercat să facă același lucru cu el, blestemul s-a întors împotriva sa. Ar fi murit atunci dacă nu ar fi existat Horcruxurile.
Ați observat și că aproape în fiecare an, în celebra serie se întâmplă câte ceva important?


- În anul 1, de Halloween, Harry și Ron se împrietenesc cu Hermione. Așa se formează clasica prietenie. Pare ciudat, dar până atunci, nu prea aveau ei treabă cu Hermione, fata fiind percepută de cei doi băieți (mai ales de Ron) drept ciudată, preocupată numai de cărți, teme și școală, obsedată să respecte regulile, chiar puțin nesuferită. Cum am zice noi, tocilară. Însă seara de Halloween a schimbat totul. Hermione l-a auzit pe Ron făcând niște remarci neplăcute la adresa ei, ceea ce a supărat-o foarte tare. S-a retras plângând în baie, unde a dat peste un trol. Dar Harry și Ron au venit după ea și au scăpat-o de scârboasa și uriașa creatură, fapt ce le-a pecetluit pentru totdeauna prietenia.

- În anul 2, are loc petrecerea de ziua morții a fantomei Casei
Cercetașilor (Gryffindor), Nick Aproape Făr' de Cap. O petrecere la care sunt invitate numai fantome. Cel puțin până la Harry, Ron și Hermione. Din anumite motive, preferă să meargă la această petrecere decât la cina de Halloween din Marea Sală. Tot în acea seară are loc primul atac al monstrului din Camera Secretelor, la îndemnul moștenitorului lui Viperin/Slytherin.

- în anul 3, Sirius Black încearcă să intre prin efracție în camera de zi a Cercetașilor (Casei Gryffindor), atacând-o cu un cuțit pe doamna cea grasă din portretul ce păzea intrarea. Sfâșie pânza tabloului, iar doamna cea grasă fuge, temându-se să se întoarcă.

- În anul 4, de Halloween, Hogwarts primește invitați. Și anume, pe reprezentanții școlilor de magie Beauxbatons și Durmstrang, ce vor participa la Turnirul Celor Trei Vrăjitori. Facem cunoștință cu Igor Karkaroff, Viktor Krum, Madame Maxime și Fleur Delacour.

- În „Harry Potter și Copilul Blestemat”, controversata piesă de teatru ce vine în continuarea romanelor, de Halloween... nu vă spun, nu stric suspansul! Dar se întâmplă ceva extraordinar. Îmi aduce aminte de „I open at the close”. Ne întoarcem unde totul a început... Gata, deja v-am zis prea multe, cine a avut urechi a auzit!
So... Happy Halloween!

Surse foto: http://harrypotter.wikia.com/, The Shitch.co.uk, Tor.com

marți, 25 octombrie 2016

Memoriile domnului Rosu - Celestin Cheran

„În holul imens – un patinoar din marmură – ne aștepta dezinvolt chiar el, Domnul Roșu.”
Primele mele cuvinte după ce m-am apucat de citit acest volum au fost: „E parfum!”. Tocmai terminasem o carte mai complicată (bună, dar mai complicată și complexă), așa că nu am putut decât să mă bucur de o lectură ușoară și relaxantă.
„Memoriile domnului Roșu” este un volum de povestiri scurte fantastice, manuscrisul câștigător al concursului de debut Herg Benet 2014. Sunt povestiri în care absurdul... http://literaturapetocuri.ro/memoriile-domnului-rosu-de-celestin-cheran.html 

miercuri, 19 octombrie 2016

Agonia lui Turing - David Lagercrantz

Alan Turing a fost unul dintre cei mai importanți matematiciani ai tuturor timpurilor. De ce? Pentru că pe lângă lucrarea sa de căpătâi, „Numerele calculabile”, a scurtat Cel de-al Doilea Război Mondial: a decriptat Codul Enigma, ceea ce a permis interceptarea mesajelor dintre naziști. A lucrat pentru Serviciile Secrete Britanice în Cel de-al Doilea Război Mondial, a adus servicii mai mult decât remarcabile patriei și lumii, dar cu toate acestea, n-a scăpat de stigmatul orientării sexuale.
Pe 8 iunie 1954, Turing este găsit mort în casă. Cauza este ușor de depistat: otrăvire cu cianură. Însă împrejurările suspecte îl conduc pe polițistul Corell la o bănuială: să fie sinucidere sau crimă?http://literaturapetocuri.ro/agonia-lui-turing-de-david-lagercrantz.html