joi, 2 aprilie 2015

Cealaltă față a Mărțișorului

Acum ceva timp scriam un articol despre tradițiile și legendele legate de Mărțișor. Sunt sigură că multora ne place această sărbătoare plină de farmec ce vestește începutul primăverii. Când spui „1 Martie” te gândești la flori, mărțișoare, parfum de zambile, felicitări cu ghiocei și clopoței, puritate, gesturi frumoase.
Din păcate, Mărțișorul începe să fie asociat și cu alte lucruri mai puțin pitorești: îmbulzeală, cumpărat compulsiv, kietsch. Începe să-mi amintească de sărbătorile de iarnă, când parcă vine sfârșitul lumii, nu al anului. Poate că nu la aceeași amploare, dar principiul este același: cum se apropie 1 Martie, parcă s-ar acționa un buton și oamenii, ca la comandă, încep să alerge care încotro. La metrou, pe trotuare, la stand-uri special amenajate, peste tot vezi șiruri de oameni înghesuiți în jurul tarabelor, studiind febril exponatele. Dacă ai ghinionul să nimerești într-un asemenea „vârtej”, trebuie să ai grijă să nu te trezești călcat pe picioare sau cu un cot în coaste. Dacă te grăbești, răbdare! Va trebui să respecți ritmul în care se înaintează, n-ai ce face. Nu-ți convine, data viitoare ai grijă să nu treci pe acolo!
OK, am înțeles cum stă treaba cu tarabele cu mărțișoare și flori. Până la urmă e 1 Martie, e normal ca lumea să cumpere mărțișoare și să le dăruiască celor dragi, nu?
Însă aglomerația nu se rezumă la locurile mai sus amintite. O întâlnești și în mall-uri sau supermarket-uri. De aceea mi se pare că începe să semene cu sărbătorile. În supermarket, coadă. Oameni cu coșuri pline de zici că sunt norocoșii posesori ale ultimelor produse.
„De ce nu deschideți, domne, mai multe case?”
„Luați-vă, doamnă, cumpărăturile de pe bandă, nu vedeți că n-am terminat?” îi spune un domn de la coadă persoanei din spate, care nu are răbdare și nu așteaptă ca produsele domnului să fie scanate. Probabil crede că lucrurile vor merge mai repede dacă-și golește prematur conținutul coșului. Ce-i drept, domnul are dreptate și îl felicit în gând pentru atitudine. Nici mie nu-mi place ca persoana din spate să-mi invadeze spațiul personal; e ca și când mi-ar spune „Hai, mișcă o dată!”. Revin în prezent, trezită de tonul ridicat pe care se poartă discuția. În cele din urmă, domnișoara de la casă a rezolvat problema, delimitând produsele celor două persoane prin bara aceea pe care scrie „următorul cumpărător”. Nu încetează bine discuția, că începe alta la coada din dreapta: „Domne, dar eu eram înainte, chiar așa?”
În sfârșit îmi vine rândul. Domnișoara de la casă, zăpăcită, probabil, de atâtea incidente, uită să-mi scaneze punga, deși îi cerusem una. Mai rău că am constatat de abia după ce am plătit; aștept să termine cu domnul din spate, pentru a-mi deschide un alt bon special pentru pungă. Noroc că nimeni de la coadă nu s-a supărat; atât mai lipsea, să izbucnească o nouă ceartă pentru o simplă pungă.
Acum îmi explic de ce era coadă și la Poștă acum câteva zile; probabil unii oameni trimiteau mărțișoare fizice, nu virtuale, așa cum se poartă în ultimul timp.
Și de abia începe. Vine 8 Martie, prevăd că va fi o îmbulzeală și mai mare!
Până una, alta, o primăvară frumoasă să aveți și să întâlniți cât mai puține cozi!


Kilipirim – Gusturi și impresii

http://bibliocarti.com/kilipirim-gusturi-si-impresii/