vineri, 26 septembrie 2014

Hans Christian Andersen – Soldățelul de plumb (carte audio)

cele-mai-frumoase-povesti-soldatelul-de-plumb_1_fullsize Soldățelul de plumb este încă una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Hans Christian Andersen.
Timp de 14 minute și 45 de secunde puteți urmări aventurile personajului principal, un soldățel de plumb fără un picior.
Totul începe când un copil primește cadou de ziua sa o cutie cu 25 de soldați de plumb. Unul dintre soldăței este lipsit de un picior, deoarece la momentul fabricării, materialul nu a ajuns pentru toți.
În acea cameră erau și alte jucării, printre care o dansatoare de hârtie, care locuia într-un castel. Fata își ținea un picior atât de sus, încât soldățelul credea că are aceeași problemă ca el, un picior lipsă. El se îndrăgostește de acea dansatoare și crede că ar fi o nevastă potrivită.  Totuși, îi încolțește o teamă: că fata îl va respinge deoarece ea trăia într-un castel, iar el era un biet soldat adăpostit într-o cutie.
Prin anumite împrejurări, soldățelul ajunge pe pervazul camerei și de acolo cade pe trotuar, în stradă. Din acest moment, personajul nostru va trece prin multe peripeții și este convins că n-o va mai vedea niciodată pe fata de care era îndrăgostit. Însă au loc răsturnări de situație și se întâmplă lucruri neașteptate.
Dacă sunteți curioși prin ce aventuri va trece soldățelul, dacă se va mai întâlni sau nu cu grațioasa dansatoare  și cum se va termina totul, audiați cartea.
Morala în Soldățelul de plumb este să avem încredere în forțele proprii, să nu ne lăsăm învinși de temeri nejustificate, să trăim clipa, pentru că vine un moment când totul se poate preface în scrum.
Descarcă online și ascultă acum cartea audio Soldățelul de plumb de Hans Christian Andersen. Cărțile sunt înregistrate de către voluntarii Cartiaudio.eu.
Audiție plăcută!

Personaje celebre și apariția lor

Există personaje din cărți celebre atât de cunoscute, încât nu ne putem imagina literatura fără ele. Prezența lor ni se pare atât de firească, încât nici nu ne mai întrebăm cum au luat naștere.
Cum ar fi romanele polițiste fără Poirot, Miss Marple sau Minerva Tutovan? Cu siguranță ar fi trebuit rescrise. Deci n-ar mai fi ele.
Dar haideți să vedem cum au luat naștere unele dintre personajele fără de care nu ne-am putea imagina literatura:
POIROTHercule Poirot: nu cred că există cititor în această lume care să nu fi auzit măcar în trecere de excentricul detectiv belgian, cu celebra sa mustață și capul în formă de ou. Unii critici spun că prin intermediul personajului, Agatha Christie ironizează obiceiurile conservatoare ale  englezilor și frica lor de străini. Astfel, în multe romane, Poirot evită ceaiul, neînțelegând acest obicei englezesc. De asemenea, personajele englezești își exprimă de mai multe ori neîncrederea în străini.
Deși cu toții îl știm, puțini cunosc modul în care acest personaj a fost creat. Unele voci susțin că ar fi fost inspirat de alt detectiv. Această ipoteză a fost folosită într-un serial polițist spaniol, Gran Hotel, unde acțiunea se petrece la începutul anilor 1900, iar unul dintre personaje este un detectiv cu mustață ce ne amintește de celebrul Poirot. La un moment dat, își face apariția o englezoaică de 14 ani, pasionată de elucidarea misterelor și a crimelor, care nu pierde ocazia de a se afla în preajma detectivului. Astfel, ne este sugerată ideea că acea fată ar fi fost Agatha Christie în adolescență, iar acel detectiv, cel care a inspirat-o în creionarea lui Hercule Poirot.
Adevărul pare să fie, însă, altul: în Agatha Christie: Misterul celor 11 zileo carte despre viața autoarei, scrisă de Jared Cade, este precizat faptul că Hercule Poirot a fost inspirat de unul dintre refugiații belgieni din timpul Primului Război Mondial, un omuleț cu un cap în formă de ou. În acele timpuri, simpatia față de belgieni era considerată un act patriotic, mulți dintre ei căutând refugiu și protecție în Anglia.
MARPLEMiss Marple: simpatica bătrânică a cărei pasiune este rezolvarea misterelor are și ea un corespondent în realitate. Faptul că literatura anglo-saxonă abundă în domnișoare bătrâne este aproape un clișeu, iar Miss Marple este un asemenea exemplar de personaj. Bătrânica locuiește de o viață în Saint Mary Mead, un sătuc pitoresc și este pasionată de tricotat și descifrat mistere. Stilul ei de rezolvare a enigmelor se bazează pe logică și pe comparație; astfel, ea realizează paralele între anumite personaje, fapt care o ajută foarte mult în deducții.
Se pare că sursa de inspirație în crearea lui Miss Marple a fost una dintre mătușile autoarei.
După ce am discutat despre personajele Agathei Christie, propun să trecem pe terenul altei doamne a literaturii polițiste, Rodica Ojog-Brașoveanu.
CIANURADoamna Brașoveanu a declarat de mai multe ori că personajele sale sunt inspirate din realitate, mai exact, din persoane din viața ei. A precizat chiar și faptul că unele cunoștințe s-au supărat văzându-se reflectate în romane. De asemenea, autoarea a adunat în unele personaje mai multe trăsături ale unor persoane diferite. Un astfel de exemplu este îndrăgita Melania Lupu, personajul preferat al multor cititori. Conform spuselor scriitoarei, Melania este un amestec de trăsături aparținând mai multor persoane întâlnite de-a lungul vieții.
Minerva Tutovan este inspirată tot dintr-o persoană reală, autoarea declarând: „Seamănă cu o persoană pe care am cunoscut-o. Era tot profesoară de matematică.”
O altă curiozitate este faptul că doamna Brașoveanu mergea în cluburi în căutare de „material” pentru viitoarele ei scrieri: observa comportamentul celor din club, pe care îl integra în paginile de roman.
Tu ai personaje literare preferate? Știi cum au luat naștere?

joi, 25 septembrie 2014

Hans Christian Andersen – Ceainicul (carte audio)

Hans Christian AndersenCeainicul este unul dintre basmele cele mai cunoscute ale scriitorului danez Hans Christian Andersen, alături de Crăiasa zăpezilor, Mica sirenă, Hainele cele noi ale împăratului, Fetița cu chibrituri, Degețica sau Rățușca cea urâtă. Scrierile sale au fost traduse  în peste 100 de limbi și publicate în mai multe țări. Andersen a fost celebrat de regalitate în timpul vieții pentru faptul de a fi adus bucurie copiilor europeni.
În original TheepottenCeainicul este un basm publicat în decembrie 1863, în Folkekalender for Danmark. Pe 12 decembrie 1871, opera a fost republicată în cel de al patrulea volum Fairy Tales and Stories, 1871.
După cum ne putem da seama și din titlu, personajul principal este un ceainic frumos din porțelan, foarte mândru de el. Însă cum nu totul este perfect, ceainicul nostru are un defect: capacul ciobit. Asemenea unei persoane, el este supărat din cauza acestui defect, dar pe de altă parte, se mândrește cu mânerul și trompa, calitățile sale.
La un moment dat, se întâmplă ceva ce îi va schimba întreaga existență.
Basmul este o metaforă legată de parcursul existenței umane: orice persoană are atât calități, cât și defecte; în funcție de menirea fiecăruia, defectele sunt compensate de calități. În viață intervin schimbări pe care nu le putem controla și atunci apare necesitatea de a ne adapta. Ne vom continua viața într-un mod foarte diferit de până la momentul respectiv. Apoi, lumea evoluează, totul se schimbă și dacă rămânem aceiași, vom fi înlocuiți.
Cam așa poate fi rezumat mesajul transmis de Andersen  prin intermediul basmului său. Autorul personalizează obiectele într-un mod foarte reușit, investindu-le cu trăsături, gânduri și sentimente umane.
Te-am făcut curios? Ascultă acum cartea audio Ceainicul de Hans Christian Andersen. Audiție plăcută! Cărțile sunt înregistrate de către voluntarii Cartiaudio.eu