vineri, 28 noiembrie 2014

Oscar Wilde – Uriașul care se iubea doar pe sine

owildeTitlu: Uriașul care se iubea doar pe sine
Autor: Oscar Wilde
Editura: Arta grafică
CategorieCărți copii
Reduceri: DA – CUMPĂR ACUM
Carte online: DA – Audio .mp3 DESCARCĂ ACUM
Prezentare: 

Uriașul care se iubea doar pe sine, de Oscar Wilde, este o poveste pentru copii despre un uriaș aparent egoist, dar care se dovedește a fi bun, sensibil și generos.
Uriașul avea o grădină foarte frumoasă, în care se jucau mai mulți copii. El era plecat de 7 ani la un prieten căpcăun, astfel copiii se jucau în voie prin grădina sa. Însă vine și ziua întoarcerii uriașului, care nu a fost deloc încântat de prezența copiilor în grădină. El i-a izgonit, spunând că acea grădină era a lui și numai a lui. Prin urmare, copiii nu aveau ce căuta acolo și au început să se joace pe stradă. Uriașului i s-a dus vorba că se iubește doar pe sine, nepăsându-i de ceilalți.
Însă, o dată cu plecarea copiilor a dispărut și veselia. Grădina nu mai înflorea, fiind acoperită în permanență de chiciură. Nici măcar păsărelele nu mai cântau, iar pe când în alte grădini venise primăvara, pomii înflorind, în grădina uriașului era iarnă mereu.
Uriașul a devenit foarte trist, începând să-i fie dor de copii și de veselia adusă de ei. Într-o zi, în grădină, păsărelele au început din nou să cânte, pomii erau iar înfloriți; se întorseseră copiii, urcați pe crengile copacilor. Doar un prichindel era supărat și nu reușise să se urce, iar colțul din grădină cu pricina era singurul cufundat în iarnă. Uriașul s-a îndreptat spre el și impresionat, a prins drag de micuț și i-a acordat toată atenția sa.
Ce se întâmplă mai departe puteți descoperi singuri din carte. Vă spun doar că finalul mi s-a părut trist, dar depinde de interpretarea fiecăruia. Așadar, un motiv în plus pentru a asculta cartea.
Povestea vorbește despre sensibilitatea și bunătatea ascunse sub o carapace dură, despre aparențele înșelătoare: un om aparent egoist și dur poate fi, în fond, sensibil. Audiție plăcută!

Recomandă acum cartea pe social media.
Ai citit-o? Scrie o recenzie a cărții.

Dă-i o cafea (1 Generos până acum)

joi, 27 noiembrie 2014

Alexandre Dumas tatăl – Cei trei muschetari

Cei_trei_muschetari_5Titlu: Cei trei muschetari
Autor: Alexandre Dumas tatăl
Editura: Tedit
Categorie: Aventuri, Beletristică
Reduceri: DA – CUMPĂR ACUM
Online: DA – ASCULTĂ ACUM
Prezentare: 

Alexandre Dumas tatăl (1802-1870) este un scriitor francez ale cărui opere au făcut înconjurul lumii: Contele de Monte-CristoCei trei muschetari, După douăzeci de ani, Vicontele de Bragelonne, Regina Margot, Colierul reginei și multe altele.
Cei trei muschetari își are continuarea în După douăzeci de ani șiVicontele de Bragelonne și toate trei sunt foarte potrivite de citit în adolescență. Dacă ar fi să recomand o carte pentru o anumită perioadă din viață, Cei trei muschetari și continuările sale sunt perfecte pentru adolescență, sau cel puțin așa a fost în cazul meu. Aventurile, idealismul, curajul de a depăși obstacolele, cultul prieteniei sunt teme întâlnite în opera lui Dumas și numai bune de citit de adolescenți. Așa că dacă sunteți în această perioadă a vieții, nu mai pierdeți timpul și citiți-le! Mai târziu se poate ca maturitatea să nu vă lase să le apreciați ca acum.
Cei trei muschetari sunt, de fapt, patru. Însă titlul este dat de primii trei: Porthos, Athos și Aramis; ulterior li s-a alăturat al patrulea, d’Artagnan. Romanul înfățișează aventurile prin care trec cei patru în drumul lor spre dreptate. Ei îi ajută pe regina Ana de Austria și pe iubitul ei, ducele de Buckingham, să scape din complotul urzit de maleficul cardinal Richelieu, care urmărea slăbirea puterii politice a Angliei.
Romanul este presărat cu umor și promovează valori foarte importante, dar care par a fi uitate în zilele noastre: prietenia adevărată și onoarea. Nu știu să existe în literatură o relație de prietenie mai curată și adevărată decât cea a celor patru muschetari. Voi știți? Dacă da, spuneți-ne și nouă într-un comentariu.
Însă mai întâi vă invit să ascultați Cei trei muschetari, dacă nu ați citit-o până acum sau dacă vreți s-o parcurgeți din nou. Audiție plăcută alături de Athos, Porthos, Aramis și d’Artagnan!

Recomandă acum cartea pe social media.
Ai citit-o? Scrie o recenzie a cărții.

Dă-i o cafea

Amza Pellea – Să rîdem cu nea Mărin

sa-ridem-cu-nea-marin_1_fullsizeTitlu: Să rîdem cu nea Mărin
Autor: Amza Pellea
Editura: Humanitas
Categorie: Schițe umoristice
Reduceri: DA CUMPĂR ACUM
Carte online: NU
Prezentare: 

Încă nu s-au stins ecourile Târgului de Carte Gaudeamus, desfășurat la București între 19 și 23 noiembrie. Lume multă, înghesuită la stand-urile de cărți, unii au cumpărat, alții doar s-au uitat și destui prezenți la lansările de carte.
Una dintre cărțile lansate la acest eveniment a fost și Să rîdem cu Nea Mărin, scrisă de talentatul actor Amza Pellea. Nu mă corectați, am scris intenționat cu „î” din „i”, chiar așa este ortografia din titlu.
O carte specială, întrucât a fost lansată la mulți ani după moartea actorului. Este, de fapt, o reeditare a unui volum publicat în 1973, însă cartea lansată în 2014 conține schițe ce nu au mai fost publicate până acum. Pentru că ele provin din manuscrisele lui Amza Pellea, pe care actrițaOana Pellea, fiica sa, le-a redescoperit anul acesta, de Paște, după cum chiar dumneaei specifică în prefața cărții: „De Paşti 2014 am deschis manuscrisele lui. Cu emoţie, chiar cu teamă. Teamă că amintirile mă vor întrista, că vor răscoli dorul, că vor învârti lama de cuţit în rana nevindecată a lipsei lui… Dorul a rămas dor, dar m-am trezit că râd în hohote, că râd cu lacrimi citind isprăvile lui Nea Mărin… şi din nou, ca în tinereţe, îmi era teamă că voi ajunge la finalul poveştii.” [1]
Cartea începe cu o prefață emoționantă scrisă de fiica autorului, care a avut minunata inițiativă de a publica manuscrisele tatălui său. În rest, găsim schițele pe care însuși Amza Pellea le-a scris. Cum spune și fiica sa, puțini știu că el era autorul schițelor ce au încântat atâția oameni. Alt lucru mai puțin cunoscut este că personajul Nea Mărin este un omagiu adus de actor unui unchi de-al său, mort pe front. Unchiul se numea tot „Mărin” și soția sa, „Veta”.
Însă această recenzie nu este dedicată numai celor care îl cunosc pe Nea Mărin. O recomand și celor care nu știu mare lucru despre el.
Chiar eu făceam, până nu de mult, parte din această ultimă categorie. Auzisem de Amza Pellea și urmărisem filmul Nea Mărin Miliardar, la care am căzut pe jos la propriu de râs, dar nu știam mai nimic despre schițele sale. Născută la câțiva ani după moartea actorului și trăind într-o societate în care operele sale nu se promovează aproape deloc, nu am avut tangență cu schițele lui. Până când l-am auzit pe un unchi de-al meu vorbind cu părinții mei despre Nea Mărin. Intrigată, am întrebat despre ce era vorba. „E, tu n-ai cum să știi, ești mică” mi-a răspuns unchiul meu. Bineînțeles că am fost și mai intrigată și am întrebat mai multe până când am aflat că era vorba de schițele sale difuzate de obicei de Revelion înainte de `89.
Cum am ajuns acasă, m-am documentat și mai serios, căutând toate schițele lui pe You Tube. Oameni buni, am râs în hohote! Un umor rar întâlnit în zilele noastre, plin de situații de necrezut și presărat cu regionalisme oltenești.
Nea Mărin și farmicile; Nea Mărin și cinemotografu; Nea Mărin și tomobilu; Nea Mărin, Sucă și geamandanu și mai multe schițe cu ocazia Revelioanelor sunt câteva dintre poveștile pline de haz cuprinse în această carte, plus un mic glosar de regionalisme, dacă întâmpinați dificultăți în înțelegerea graiului oltenesc al lui Amza Pellea.
Un material plin de farmec, perfect de parcurs după o zi neplăcută. Garantez că orice stare iritabilă sau ușor depresivă va dispărea, transformându-se într-o dispoziție cel puțin ludică. Singurele efecte secundare pot fi apariția durerilor de burtă sau răgușirea din cauza râsului. Atenție! Se poate ca vecinii să fie deranjați de intensitatea hototelor (de râs, bineînțeles), dar dacă le veți da și lor să citească, le va trece supărarea și vor zâmbi la rândul lor.
Sper că v-am convins să-l citiți pe Amza Pellea, pentru că merită. Rezervați-vă o țâră de timp pentru râs!

Mai multe cărți

Recomandă acum cartea pe social media.
Ai citit-o? Scrie o recenzie a cărții.

Dă-i o cafea (1 Generos până acum)

miercuri, 26 noiembrie 2014

Hans Christian Andersen – Fetița cu chibrituri

fetita-chibrituri-hans-122445Titlu: Fetița cu chibrituri
Autor: Hans Christian Andersen
CategorieCărți copii
Reduceri: DA  CUMPĂR ACUM
Carte online: DA Audio și Video DESCARCĂ ACUM sau VEZI VIDEO
Prezentare: 

Fetița cu chibrituri este cel mai trist basm al lui Hans Christian Andersen. Cu toate acestea, este și unul dintre cele mai frumoase.
În noaptea Anului Nou, o fetiță săracă rătăcește pe străzi încercând să vândă cutii cu chibrituri. Însă nu are succes și îi era frică să se întoarcă așa acasă, deoarece tatăl său o bătea dacă nu vindea nimic. Înfrigurată, înfometată și desculță, fetița se așează între două case și aprinde un chibrit pentru a se încălzi. O dată cu aprinderea chibritului, ea începe să viseze cu ochii deschiși: îi apar în față pe rând o sobă, o masă îmbelșugată, un pom de Crăciun împodobit cu multe lumânări. Însă toate aceste viziuni dispar o dată cu stingerea chibritelor. La un moment dat, vede o stea căzătoare pe cer și își aduce aminte de ceea ce i-a spus odată bunica sa, care murise: atunci când vezi o stea căzătoare pe cer, cineva moare. Aprinzând alt chibrit, o „vede” chiar pe bunica sa; pentru a nu pierde viziunea, fetița aprinde toate chibriturile din cutie și o roagă pe bunică s-o ia cu ea. Atunci cele două „pleacă” împreună, părăsind această lume.
A doua zi, trecătorii găsesc cadavrul fetiței, înconjurat de o mulțime de chibrituri stinse; murise de frig la propriu.
Povestea este una tristă, atât pentru noi cât și pentru copii, însă ne determină să reflectăm serios la viață: inevitabil ne gândim cât suntem de norocoși având un acoperiș deasupra capului și mâncare pe masă. Lucruri care ni se par firești, pe care nici nu le observăm, dar care pentru alții sunt un lux. În timp ce noi nu știm cum vom petrece sărbatorile, există oameni pentru care supraviețuirea în sine este o problemă.
Unii vor spune că povestea este tristă pentru un copil. Au dreptate, dar în același timp ei pot învăța multe: vor afla că există și această latură a lumii, că nu totul e veselie și că există copii mult mai defavorizați decât ei. Astfel, nu vor fi șocați mai târziu, când se vor întâlni în realitate cu asemenea aspecte.
Fetița cu chibrituri este un basm valoros pentru faptul că ne invită să reflectăm la aspecte importante ale vieții; este mai mult decât o simplă poveste. Poți asculta basmul online în format audio .mp3 sau poți vedea video-ul.

Mai multe cărți

Recomandă acum cartea pe social media.
Ai citit-o? Scrie o recenzie a cărții.

Dă-i o cafea

Alexandre Dumas tatăl – Castelul cu spiriduși

Alexandre Dumas tatăl Titlu: Castelul cu spiriduși
Autor: Alexandre Dumas tatăl
CategorieBeletristică, Cărți copii
Carte online: DA – Audio .mp3. DESCARCĂ ACUM
Prezentare: 

Alexandre Dumas tatăl (1802-1870) este un scriitor francez ale cărui opere au făcut înconjurul lumii:Contele de Monte-CristoCei trei muschetari, După douăzeci de ani, Vicontele de Bragelonne, Regina Margot, Colierul reginei și multe altele.
Castelul cu spiriduși este o poveste mai puțin cunoscută a scriitorului, dar plăcută. Ați ghicit, începe cu „A fost odată”… în perioada medievală, un conte pe nume Osmond. Contele Osmond și soția sa, contesa Berthe, aveau un castel vechi, păzit de spiriduși numiți „cobolzi”. Cei doi s-au hotărât să reconstruiască acel castel și le-au promis muncitorilor că dacă își vor termina repede treaba, vor fi răsplătiți cu un ospăț cu fiertură de miere, un desert foarte apreciat în Evul Mediu. Castelul a fost repede reconstruit, iar stăpânii s-au ținut de cuvânt: au pregătit un ospăț cu fiertură de miere pentru muncitori. Mai mult decât atât, ospățul a devenit un obicei anual, organizat la fiecare 1 mai. Dorința contesei a fost ca și după moartea ei tradiția să continue.
Anii trec, prin castel se perindă mai multe generații, și după moartea contesei, în ciuda dorinței acesteia, obiceiul a început să se stingă. Unii dintre urmașii contelui Osmond și ai contesei Berthe n-au mai respectat obiceiul, considerând că nu are rost să cheltuie atât de mulți bani pe o masă servită slujitorilor.
Însă lucrurile nu rămân așa: aflând că dorința îi este nesocotită, fantoma contesei Berthe își face simțită apariția, alături de cobolzi, acei spiriduși care păzeau castelul. Unii dintre urmași s-au speriat de vizitele fantomei contesei și sub un pretext sau altul, au plecat din castel.
Au venit alți urmași, unul dintre ei fiind dispus să i-o dea pe fiica sa de soție celui care va reuși să alunge fantoma.
Dacă a reușit cineva să scape de fantoma contesei sau ce anume s-a întâmplat puteți afla ascultând cartea. Audiție plăcută!

Mai multe cărți

Recomandă acum cartea pe social media.
Ai citit-o? Scrie o recenzie a cărții.

Dă-i o cafea