joi, 14 decembrie 2017

Jocul orelor de David Baldacci (recenzie)

Cu siguranță, unul dintre cele mai bune thrillere citite anul acesta. Nu înțeleg de ce romanele lui David Baldacci nu sunt mai cunoscute la noi. Vezi tot felul de cărțulii ce se bucură de recunoaștere, iar de cele care ar trebui cu adevărat promovate nu aude nimeni...Este cea de-a doua carte din seria „Sean King and Michelle Maxwell”, însă poate fi citită la fel de bine ca un roman de sine stătător. Eu, una, până când am căutat informații despre carte, nici nu mi-am dat seama că face parte dintr-o serie, deși cei doi detectivi ar fi trebuit să-mi dea de gândit.https://literaturapetocuri.ro/jocul-orelor-de-david-baldacci-editura-rao-recenzie.html

miercuri, 13 decembrie 2017

Plata o plomo? Narcos!

Dacă aveți nevoie de un imbold pentru a vă face manichiura, uitați-vă la Narcos! Urmărind ultimele 2 episoade din sezonul 3 al serialului, mi-am ros aproape toată oja de pe unghii! Totul este atât de palpitant și ritmul atât de alert, încât uiți să respiri! Maică-mea a venit să vadă ce se întâmplă, pentru că la fiecare scenă mai tare, scăpam câte o exclamație. „Hiiiiii!!! Aaaaa!!!” – dacă se aude așa, sigur mă uit eu la Narcos!

Cum am ajuns să urmăresc Narcos?
Deși serialul era celebru și auzisem că e bun, nu mă tenta neapărat. Îl pusesem în categoria „poate o să-l văd vreodată”. Acea categorie în care sfârșesc multe cărți și filme bune, dar care nu reprezintă neapărat o prioritate, din cauza lipsei de timp sau a altor factori. Îți spui că poate o să te delectezi cu ele cândva, deși știi foarte bine că totul va rămâne la nivel de intenție.
Ce s-a întâmplat cu Narcos? M-am hotărât să-l urmăresc citind cartea Virginiei Vallejo, „Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar” (mai multe găsiți aici), pentru a înțelege mai bine subiectul, despre care nu știam mai nimic.
Primele două sezoane, avându-i în atenție pe Escobar și cartelul din Medellín, mi-au plăcut. Sezonul 3 mi-a plăcut foarte mult.
După ce am ajuns la finalul sezonului 2, am avut dubii dacă să continui sau nu cu sezonul 3. Cu Escobar mort și cartelul din Medellin în afara atenției, nu știam ce să fac. Părea interesant cartelul din Cali, dar parcă nu era același lucru.
Am continuat și… bine am făcut! Sezonul 3 este mult mai bun decât primele două! Dacă ceva nu mi-a plăcut la primele două sezoane este faptul că prea o „lălăie”. Ba cu familia lui Escobar, ba cu nu știu cine… Pe la jumătate ajunsesem să mă satur, pentru că se repeta la nesfârșit același lucru: DEA era gata, gata să-l prindă pe Escobar, dar scăpa de fiecare dată. Ce-i drept, acesta este adevărul istoric, greu l-au mai prins.
Sezonul 3, totuși, nu mi-a dat timp să respir! Ritmul foarte alert, totul palpitant până în ultima clipă, plus actorii foarte buni. Apropo de actori, m-am bucurat să reîntâlnesc câțiva pe care-i știam din telenovele. Juán Pablo Raba (vărul lui Escobar), Juán Pablo Shuk (colonelul Martinez), Manolo Cardona (ministrul Justiției pe timpul lui Gaviria), Ana de la Reguera (comunista Elisa), Margarita Rosa de Francisco (jurnalista), cei care i-au interpretat pe frații Rodríguez. Și câți or mai fi fost de-a lungul celor trei sezoane, dar nu-mi vin acum în minte. Actori buni și frumoși, de parcă îți vine să urmărești serialul numai de dragul lor!
Nu spun cât mă distram încercând să ghicesc accentele actorilor. Ca vorbitoare de spaniolă, mereu m-au fascinat accentele din America de Sud, ce se modifică odată ce treci granița. Singura reținere pe care o am acum este că imediat ce voi deschide gura în spaniolă, o să-mi iasă numai înjurături: „Mal paridos, hijos de puta y el presidente maricón!” – cunoscătorii știu! Da, serialul ăsta mi-a îmbogățit vocabularul cu înjurături sud-americane!
Nu pot decât să spun că abia aștept sezonul 4, a cărui acțiune este stabilită în Mexic. Să ne pregătim pentru mariachi, zic! Între timp, ne delectăm cu superba melodie din generic:



Sursă foto: Pinterest


marți, 12 decembrie 2017

Provinciale - Adrian Voicu - recenzie

Atunci când am deschis cartea „Provinciale”, nu mă așteptam să râd atât de mult. Să-mi placă, da, mă așteptam, de aceea am și ales-o, dar să râd în asemenea hal… Din nou m-a prins ora 2 noaptea, râzând pe înfundate (nu prea îmi ieșea), pentru a nu trezi toată casa...Bine că n-aveam ochelari, nu eram dată cu rimel și n-am părul vopsit, că altfel pățeam cum spune autorul. Și noroc că nici în metrou nu eram, altfel toți călătorii s-ar fi întors către mine, cu priviri compătimitoare de genul „Săraca fată, a scăpat de la nebuni!”.https://literaturapetocuri.ro/provinciale-de-adrian-voicu-editura-tracus-arte-recenzie.html

duminică, 10 decembrie 2017

Secta lui Chucky (2017) – ce a fost și ce a ajuns

Scriam într-un articol că poate voi urmări ultimul film din seria Chucky și că vă voi ține la curent. De urmărit l-am urmărit și… mai bine n-o făceam!
Dacă am fost dezamăgită de cel de-al patrulea, „Mireasa lui Chucky” („Bride Of Chucky”), de acesta, ultimul, nici nu știu ce să zic.https://pebune.net/secta-lui-chucky-2017-ce-fost-si-ce-ajuns/

Evoluția lui Chucky: filmele 2, 3 și 4

Vă spuneam zilele trecute că primul film din seria Child’s Play m-a surprins plăcut. V-am spus și că vă țin la curent dacă voi reuși să vizionez continuările.
Am văzut până la a patra continuare din seria de nu mai puțin de 7 filme, dincolo de care n-am mai rezistat. De ce? Mai întâi, haideți să vedem ce se întâmplă mai departe!https://pebune.net/evolutia-lui-chucky-filmele-2-3-si-4/

marți, 5 decembrie 2017

101 dalmațieni - adaptare ilustrată după Dodie Smith - recenzie

În afară de faptul că „101 dalmațieni” mi-a încântat copilăria, nu pot să nu remarc ilustrațiile superbe din noua ediție de la Univers Enciclopedic Gold. Pe lângă aspectul estetic, este surprins specificul epocii: telefonul fix pe măsuță, televizorul cu butoane, cuierul vintage. Mi-a atras atenția eleganța lui Missis și Pongo: ea, cu un colier la gât, iar el, cu papion. Totodată, am fost mirată să constat că însoțitoarea Cruellei era… o pisică.Textul este adaptat bine pentru nivelul de înțelegere al celor mici, cu fraze scurte și concise. Copiii din ziua de astăzi sunt norocoși că se pot bucura de aceste minunății, numai bune pentru a-i îmbia la citit https://literaturapetocuri.ro/101-dalmatieni-adaptare-ilustrata-dupa-dodie-smith-recenzie.html

Filme horror vechi: îl mai știe cineva pe Chucky?

Auzisem și eu de păpușa Chucky, însă nu urmărisem nici un film cu ea până de curând. De ce? Nu știu, probabil contextul e de vină: când a apărut primul film, în 1988,  nici nu mă născusem și oricum nu l-ar fi difuzat la noi, la următoarele eram prea mică, de ce nu l-am văzut mai târziu, când am crescut, nu știu.
Zilele trecute, curiozitatea m-a împins să vizionez primul film, „Jucăria” (Child’s Play) și l-am găsit... https://pebune.net/filme-horror-vechi-il-mai-stie-cineva-pe-chucky/