marți, 25 iulie 2017

MID-YEAR BREAK FREAK OUT TAG

Alegeri, alegeri... Bine v-am găsit la o nouă provocare! Primită de la Eva Anca, de la blog-ul Rândurile Evei. O să încerc să răspund la întrebări, deși sunt grele :)) Pentru că e greu să te hotărăști la un singur răspuns.


1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017

Ce vă spuneam... Greu de ales una singură, am citit multe cărți bune. Însă dacă e musai să aleg una, aceea este „Materia întunecată” de Blake Crouch.

2. Cea mai bună continuare (a unei cărţi) citită în 2017.

Aici oscilez între „Identități secrete” de Monica Ramirez, continuarea romanului „Asasin la feminin” din seria Alina Marinescu și „Șeriful” de Blake Crouch, din seria Wayward Pines, cea din urmă fiind o trilogie care mi-a plăcut până la un punct.

3. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

Pfff, dar câte nu sunt! Însă acum îmi vine în minte „Povestiri din București” de Dana Fodor Mateescu. S-a lansat anul ăsta la Bookfest, dar nici acum n-am apucat s-o citesc. Mă așteaptă cuminte în bibliotecă.


  1. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.
   Aici m-ai prins. Chiar nu știu ce lansări urmează. Eu sunt mai mult genul spontan, văzând și făcând. Când aflu de o lansare la care vreau să merg, merg și gata. 


  1. Cea mai mare dezamăgire.
Deși am citit multe cărți bune, am și câteva dezamăgiri. Cred că cea mai mare este „Ucigașul” de Patricia Melo. Citisem o carte a ei înainte, mi-a plăcut și am cumpărat „Ucigașul” cu multă speranță. Mă atrăgea titlul (îmi plac crimele, muhahaha!), știam că a luat și niște premii pentru ea, așa că am pornit cu oarece așteptări. Nici n-am putut s-o duc până la sfârșit. O brambureală totală, un limbaj execrabil (și nu sunt o finuță, și eu înjur destul), un stil de toată jalea. Nu-mi venea să cred că e scrisă de aceeași persoană ca „Elogiul minciunii”. 

  1. Cea mai mare surpriză.
Aici e iar greu să aleg. „Așteptându-l pe Bojangles” mi-a plăcut mult și nu mă așteptam. E o carte de o simplitate dezarmantă, un stil foarte plăcut. Aveți aici recenzia. 
Ce mi-a mai plăcut mult și nu mă așteptam este seria „Instrumente mortale” a Cassandrei Clare. De ce nu mă așteptam? Nu prea sunt adepta fantasy-ului în general, nu mă omor după poveștile cu vampiri și vârcolaci. Poate nici n-aș fi ajuns s-o citesc dacă nu mi-ar fi căzut în mână „Cronicile lui Magnus Bane”, despre care am vorbit mai mult aici și care m-a convins să mă apuc și de serie. Este super tare, o recomand!

  1. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)
Iar e greu să aleg, ar fi câțiva... Însă cel care m-a impresionat cel mai mult este Blake Crouch: un stil simplu, clar, te face să nu mai lași cartea din mână. Am devorat „Materia întunecată” și primele două romane din seria Wayward Pines. Chiar dacă al treilea, „Ultimul oraș”, nu mi-a plăcut la fel. Am avut senzația că a tras de el să scrie, iar după primele două, care mi-au plăcut la nebunie, aveam așteptări mai mari. Însă nu pot să-i neg stilul minunat și temele inedite abordate. 

  1. Cel mai nou personaj preferat.
Cel mai nou? Mă crezi că nu știu? Nu prea am eu personaje preferate, sunt pretențioasă. Aici depinde mult și de autor. Nu mulți sunt creatori de personaje. Rodica Ojog-Brașoveanu este. Creator de personaje ca ea n-am mai întâlnit. Sau poate J.K. Rowling.
Dar ca să-ți răspund la întrebare, o să încerc să scotocesc prin ultimele cărți citite: din seria „Instrumente mortale” îmi place de Jocelyn, pentru curajul și determinarea de a-și apăra fiica; chiar dacă ia unele decizii greșite, scopul ei este s-o protejeze și îl urmează cu tenacitate. Îmi mai place de Izzy și pe undeva mă identific cu ea în ceea ce privește imaginea de invulnerabilitate, de forță, chiar atunci când are nevoie de sprijin. Atât Izzy, cât și Magnus, îmi plac pentru replicile geniale și simțul umorului. Valentine e bine construit, binele și răul se luptă în el, e un personaj cu multe contraste, un lider carismatic, dar și un geniu al răului. Nu că aș fi de acord cu ceea ce face, dar personajul e mișto. 
Iar alt personaj dintr-o carte relativ recent citită este „Gunoiul” din „Așteptându-l pe Bojangles”. E super amuzant și în ciuda aparențelor, este un prieten loial. 
Ți-am zis, nu am un personaj preferat, nu mă pot opri la unul singur; îmi place câte puțin din fiecare și nu suficient de mult cât să zic „Ăsta e!”. 

  1. O carte care te-a făcut să plângi.
Și aici ar fi mai multe: „Cartea secretă a Fridei Kahlo”, „Fata fantomă” de Sophie Kinsella (acolo treci de la plâns la râs foarte ușor), „O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys. 

  1. O carte care te-a făcut fericit.
Tricky întrebare :))) Depinde ce înțelegi prin „fericit”. Multe cărți mi-au plăcut, m-au delectat cu lumile lor fictive, dar să te facă fericit cu adevărat... Cred că până acum, seria Harry Potter m-a făcut fericită. De fiecare dată când deschid o carte din serie, sunt proiectată înapoi în copilărie, evocându-mi amintiri plăcute. Expecto Patronum!

  1. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.
Depinde ce înțelegi prin „cea mai bună”. Dacă te referi la cea mai fidelă, aș alege „Fata din tren”. Adică și bună, și fidelă :)) Dacă ar fi să aleg o ecranizare care îmi place mult, dar nu e neapărat fidelă, gândul mă duce la serialul „Shadowhunters”. După ce m-am apucat de seria „Instrumente mortale”, am constatat că serialul e foarte diferit de cărți, însă tot îmi place și îl urmăresc cu sufletul la gură.

  1. Recenzia preferată scrisă până acum.
Hai să mă laud acum! :)) La multe recenzii îmi dau și sufletul, dar dacă e să aleg una... Hai să fie asta: „Cartea secretă a Fridei Kahlo”. 

  1. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.
Păi mai m-ai întrebat o dată :)) E diferență între „bună” și „frumoasă”? Dacă e vorba de frumoasă, hai să zicem „50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile”, recenzia aici

  1. Ce cărți trebuie să citești până la finalul anului?
Cred că glumești, sunt atât de multe! :)) Am o listă imensă, cărți cumpărate, care-și așteaptă rândul. Așa că sfârșitul anului e un termen cam vag, nici n-aș putea să le înșir aici pe toate :))) Deocamdată vreau să termin seria „Instrumente mortale” de Cassandra Clare și poate să mă apuc de cealaltă serie, „Dispozitive infernale”. Am o grămadă de thrillere așteptându-mă („Avocatul din limuzină”, „Sora pierdută” etc). O carte de la Jay Asher (scrisă de el, nu făcută cadou de el :))) ), „Povestiri din București” de Dana Fodor Mateescu, cum am zis și mai sus, Harry Potter și Pocalul de Foc” în nouă ediție (ca o fană ce sunt trebuie), niște cărți de Eugen Ovidiu Chirovici... „Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys, pe care o tot amân, restul cărților din seria „Alina Marinescu” de Monica Ramirez... A, și să nu uit! Marea provocare lansată de Alina și Mili: „Spune-mi cine sunt eu” de Julia Navarro. Cred că asta intră în Cartea Recordurilor, cea mai mare carte citită :)). Așa că ai grijă cu întrebarea asta, că în cazul meu ne prinde dimineața următoare :)))

Mulțumesc pentru provocare, care va merge mai departe la Antoaneta Smaranda, Alina Geambașu și Rodica Pușcașu! Inspirație vă doresc, aveți nevoie de ea pentru a alege!


luni, 24 iulie 2017

Numele meu este Lucy Barton - Elizabeth Strout

Nu prea judec cărțile după copertă, de obicei mă interesează mai mult conținutul, însă cei de la Litera m-au surprins într-un mod foarte plăcut: coperta superbă, cu un format original și un design sugestiv, înfățișând imaginea frumoasei clădiri Chrysler din New York, văzută de la geamul camerei de spital a personajului (locul în care are loc cea mai mare parte a narațiunii), fiind surprins inclusiv detaliul perdelei de la fereastră; hârtia de foarte bună calitate, scrisul aerisit, ce odihnește ochiul, aroma de zmeură. Da, ați citit bine, aroma. Paginile sunt parfumate, iar prima mea recție în momentul în care am desigilat cartea a fost: „Sunt eu nebună sau cartea asta miroase a zmeură?”. O fi adevărată și prima parte, dar cu siguranță miroase a zmeură! Probabil pentru a se asorta rozului închis de pe copertă, roz-zmeură.http://literaturapetocuri.ro/numele-meu-este-lucy-barton-de-elizabeth-strout.html

joi, 20 iulie 2017

Fantasy-ul literaturii engleze vs Fantasticul literaturii române

Vă mai aduceți aminte ce v-a picat la Bac? Eu o să țin minte toată viața: basmul. Crina ne-a pregătit o prezentare inedită: o comparație între basmul românesc și fantasy-ul englezesc: http://literaturapetocuri.ro/fantasy-ul-literaturii-engleze-vs-fantasticul-literaturii-romane.html

Bye, bye, Twin Peaks!

                                                    

„De m-oi mai uita eu vreodată la Twin Peaks!” – asta spuneam după fiecare episod din noul sezon, dar tot mă uitam, dintr-o curiozitate morbidă probabil.
Mi-au plăcut foarte mult primele două sezoane, de la începutul anilor 1990. Amestecul de policier, mister, horror, comedie rămâne până în ziua de astăzi, când piața este saturată de seriale polițiste, ceva inedit. Iar atmosfera anilor ’90, fără tehnologia de azi, fără telefoane mobile, cu casete audio… Plăcinta cu cireșe și afine de la bistro-ul Normei… Imaginile acelea care azi ar fi obținute numai prin editare… 
Favorita mea era imaginea cu fabrica, are ceva special, poate nuanțele, nu știu…
De abia așteptam continuarea, deși mă așteptam să nu fie același lucru. Nu numai atât, dar este dezamăgitor! Ultimul sezon este un coșmar! Nu mai este atmosferic, ci plin de clișee din zilele noastre: efecte speciale, sânge, nuditate, violență. Nu se leagă nimic, faptele sunt disparate. Este plictisitor, iar la finalul fiecărui episod, când le vedeam pe duduile alea cântând pe scenă, îmi venea să spun ca în reclama aceea: „Mai nimic!”.  Aveam impresia că nu s-a întâmplat nimic. Un sezon fără pic de logică.
Cu toate aspectele paranormale și lipsa de logică tipică lui David Lynch, primele două sezoane aveau o coerență. Acum nu mai există nici logică, nici coerență, nimic. Și mă mai deranjează „scenele moarte”, cum le-am botezat eu. Stai și te uiți la unul cum dă cu mătura 5 minute, fără să se întâmple nimic. Înțeleg să-l arăți 2 secunde, până se întâmplă ceva, datul cu mătura să fie un pretext pentru intrarea în scenă. Dar nu! Trebuie să mă facă pe mine să mă uit pe pereți cât timp dă ăla cu mătura!
Am tot zis că poate devine mai interesant pe parcurs, că e doar la început. Dar acum, gata! Am constatat că e o pierdere de timp și în același timp, o dezamăgire, știind ce a fost acest serial și ce a devenit. Mereu am fost de părere că atât serialele, cât și seriile de cărți, ar trebui să știe când să se oprească. Mai bine rămâne publicul cu o amintire frumoasă decât cu o dezamăgire, iar asta se aplică și în cazul serialului Twin Peaks: mai bine nu făceau o continuare și rămâneam în cap cu primele două sezoane! Mai jos vă las genericul din vremurile bune, fără rezoluția HD de astăzi, care îi răpește tot farmecul.
Voi ce spuneți de noul sezon din Twin Peaks? Vă place sau mai bine nu l-ați fi văzut?






Sursă imagine: Twin Peaks Wiki - Fandom

marți, 18 iulie 2017

De la o simpla idee la afacere de succes

Ai visat vreodată cum ar fi să ai propria afacere? Să fii propriul șef, să-ți câștigi existența pornind de la propria idee? Nu este doar un vis, dovada o fac toate firmele de succes care au pornit de la o simplă idee. Fiecare afacere de succes are propria poveste. Vrei să începi o afacere, dar nu știi exact ce?http://literaturapetocuri.ro/de-la-o-simpla-idee-la-afacere-de-succes.html

luni, 17 iulie 2017

Adio, frică de dentist!

Să vă spun povestea mea la stomatolog. Cred că cea mai concludentă scenă ar fi cea din filmul „Vizitatorii”, când personajul călător prin timp, trăind cu secole în urmă și ajuns în zilele noastre, nimerește într-un cabinet dentar și crede că este camera de tortură modernă.
Mi-e frică la dentist. Numai când simt mirosul acela specific de cabinet stomatologic sau când aud freza, mă ia cu fiori. Pe scaunul cu pricina http://literaturapetocuri.ro/adio-frica-de-dentist.html 

În ape adânci - Paula Hawkins

,, Paula Hawkins este o creatoare de personaje, sapă în subconștientul lor și este tipic pentru ea să te facă să fii sigur de ceva, după care lucrurile iau o cu totul altă întorsătură. Nimic nu e ceea ce pare. Romanele ei sunt profunde, adânci precum apele din titlul cărții, cu întorsături de situație și implicații ce te fac să reflectezi mult timp după ce ai închis cartea. De aceea mă gândesc că titlul are un dublu sens: pe de o parte, apele adânci ale bulboanei în care s-au înecat mai multe femei de-a lungul timpului și pe de altă parte, implicațiile adânci, mai profunde decât ne-am aștepta."http://literaturapetocuri.ro/apin-ape-adanci-de-paula-hawkins-editura-trei-recenzie.html